The Guardian: Uber a încălcat legile, a păcălit poliția și a făcut lobby în secret pe lângă guverne

Scurgerea fără precedent către The Guardian a peste 124.000 de documente – cunoscute sub denumirea de fișiere Uber – scoate la iveală practicile discutabile din punct de vedere etic care au alimentat transformarea companiei într-unul dintre cele mai faimoase afaceri internaţionale, provenită din Silicon Valley.

Documentele se întind pe o perioadă de cinci ani în care Uber a fost condus de co-fondatorul său Travis Kalanick, care a încercat să forțeze serviciul de transport de taxi în orașe din întreaga lume, chiar dacă asta a însemnat încălcarea legilor și a reglementărilor privind taxiurile.

În timpul reacţiei negative la nivel global, datele arată cum Uber a încercat să primească sprijin prin atragerea discretă a prim-miniştrilor, preşedinţilor, miliardarilor, oligarhilor şi baronilor mass-media.

Informaţiile scurse sugerează că directorii Uber erau conştienţi de încălcarea legii de către companie, un director glumind că au devenit ”piraţi”, iar altul recunoscând: ”Suntem doar al naibii de ilegali”.
Cache-ul de fişiere, care se întinde între 2013 şi 2017, include peste 83.000 de e-mailuri, mesaje iMessage şi mesaje WhatsApp, inclusiv comunicări deseori sincere între Kalanick şi echipa sa de directori de top.

Într-o ocazie, Kalanick a respins îngrijorările altor directori conform cărora trimiterea șoferilor Uber la un protest în Franța le-ar putea pune în pericol de violență din partea oponenților furioși din industria taxiurilor. „Cred că merită”, a răspuns el. „Violența garantează succesul.”

Într-o declarație, purtătorul de cuvânt al lui Kalanick a spus că „nu a sugerat niciodată ca Uber să profite de violență în detrimentul siguranței șoferului” și orice sugestie că a fost implicat într-o astfel de activitate ar fi complet falsă.

Scurgerea conține și texte între Kalanick și Emmanuel Macron, care a ajutat în secret compania în Franța când era ministrul economiei, permițând Uber acces frecvent și direct la el și la personalul său.

Macron, preşedintele francez, pare să fi făcut eforturi extraordinare pentru a ajuta Uber, anunţând compania că a intermediat o ”înţelegere” secretă cu oponenţii săi din cabinetul francez.

În mod privat, directorii Uber şi-au exprimat dispreţul abia deghizat faţă de alţi oficiali aleşi care erau mai puţin receptivi la modelul de afaceri al companiei.

După ce cancelarul german, Olaf Scholz, care era primarul orașului Hamburg la acea vreme, a respins lobbyiștii Uber și a insistat să plătească șoferilor un salariu minim, un executiv Uber le-a spus colegilor că este „un adevărat comediant”.

Când vicepreședintele american de atunci, Joe Biden, un susținător al Uber la acea vreme, a întârziat la o întâlnire cu compania la Forumul Economic Mondial de la Davos, Kalanick a trimis un mesaj unui coleg: „Am pus oamenii mei să-l anunțe că fiecare minut întârziat este un minut mai puțin pe care îl va avea cu mine.”

După ce s-a întâlnit cu Kalanick, Biden pare să-și fi modificat discursul pregătit la Davos pentru a se referi la un CEO a cărui companie ar oferi milioanelor de muncitori „libertatea de a lucra câte ore doresc, de a-și gestiona propriile vieți după cum doresc”.

The Guardian a condus o investigație globală asupra fișierelor Uber scurse, împărtășind datele cu organizațiile media din întreaga lume prin intermediul Consorțiului Internațional de Jurnalişti de Investigaţie (ICIJ). Peste 180 de jurnalişti de la 40 de instituţii media, inclusiv Le Monde, Washington Post şi BBC, vor publica în zilele următoare o serie de rapoarte de investigaţie despre gigantul tehnologic.

Într-o declarație ca reacţie la scurgerea de date, Uber a recunoscut „greșeli și pași greșiți”, dar a spus că firma s-a transformat din 2017 sub conducerea actualului său șef executiv, Dara Khosrowshahi.

„Nu am și nu vom găsi scuze pentru comportamentul din trecut care nu este în mod clar în conformitate cu valorile noastre prezente”, se spune în reacţie. „În schimb, cerem publicului să ne judece după ceea ce am făcut în ultimii cinci ani și ce vom face în anii următori”, arată comunicatul.

Purtătorul de cuvânt al lui Kalanick a spus că iniţiativele de expansiune ale Uber ”au fost conduse de peste o sută de lideri din zeci de ţări din întreaga lume şi în orice moment sub supravegherea directă şi cu aprobarea deplină a grupurilor solide juridice, de politici şi de conformitate ale Uber”.

„Îmbrățișează haosul”
Documentele scurse dezvăluie metodele folosite de Uber pentru a pune bazele imperiului său. Una dintre cele mai mari platforme de lucru din lume, Uber este acum o companie de 43 de miliarde de dolari (36 de miliarde de lire sterline), care efectuează aproximativ 19 milioane de călătorii pe zi.

Fişierele acoperă operaţiunile Uber din 40 de ţări într-o perioadă în care compania a devenit un gigant global.

De la Moscova la Johannesburg, finanţată cu fonduri de capital de risc fără precedent, Uber a subvenţionat puternic călătoriile, seducând şoferii şi pasagerii să acceseze aplicaţia cu stimulente şi modele de preţuri nesustenabile.

Uber a subminat pieţele consacrate de taxiuri şi şi a făcut presiuni asupra guvernelor pentru a rescrie legi care să ajute la deschiderea drumului pentru un model de economie bazat pe aplicaţii de muncă, care de atunci a proliferat în întreaga lume.

În încercarea de a înlătura reacţia acerbă împotriva companiei şi de a obţine modificări ale legislaţiei privind taxiurile şi munca, Uber a plănuit să cheltuie 90 de milioane de dolari în 2016, pentru lobby şi relaţii publice, sugerează un document.

Strategia sa a implicat adesea trecerea peste capetele primarilor oraşelor şi autorităţilor de transport, mergând direct la persoana cu decizie, de la vârful puterii.

Pe lângă întâlnirea cu Biden la Davos, directorii Uber s-au întâlnit faţă în faţă cu Macron, premierul irlandez, Enda Kenny, premierul israelian, Benjamin Netanyahu, şi George Osborne, cancelarul Regatului Unit la acea vreme.

O notă de la întâlnire l-a descris pe Osborne drept ”un susţinător puternic”.

Într-o declaraţie, Osborne a spus că politica explicită a guvernului la acea vreme era să se întâlnească cu firmele globale de tehnologie şi ”să le convingă să investească în Marea Britanie şi să creeze locuri de muncă aici”.

În timp ce întâlnirea de la Davos cu Osborne a fost făcută publică, datele scurse arată că șase miniștri conservatori din Marea Britanie au avut întâlniri cu Uber care nu au fost dezvăluite. Nu este clar dacă întâlnirile ar fi trebuit să fie declarate, expunând confuzia cu privire la modul în care sunt aplicate regulile de lobby din Regatul Unit.

Documentele indică că Uber era pricepută să găsească rute neoficiale către putere, să exercite influență prin intermediul prietenilor sau intermediarilor sau să caute întâlniri cu politicieni la care nu erau prezenți asistenți.

Uber a obținut sprijinul unor figuri puternice din locuri precum Rusia, Italia și Germania, oferindu-le mize financiare în startup și transformându-i în „investitori strategici”.

Și, în încercarea de a modela dezbaterile de politică, a plătit academicieni proeminenti sute de mii de dolari pentru a produce cercetări care să susțină afirmațiile companiei cu privire la beneficiile modelului său economic.

În ciuda unei operațiuni de lobby bine finanțate, eforturile Uber au avut rezultate mixte. În unele locuri, Uber a reușit să convingă guvernele să rescrie legile, cu efecte de durată. Dar în altă parte, compania s-a trezit blocată de industriile de taxiuri, depăşită de rivalii locali care ofereau servicii de transport cu taxiul sau respinsă de politicieni de stânga care pur şi simplu au refuzat să cedeze.

Când s-a confruntat cu opoziție, Uber a încercat să o transforme în avantajul său, profitând de aceasta pentru a alimenta narațiunea că tehnologia sa perturbă sistemele de transport învechite și îndemnând guvernele să-și reformeze legile.

Pe măsură ce Uber s-a lansat în India, directorul de top al lui Kalanick din Asia i-a îndemnat pe manageri să se concentreze pe stimularea creșterii, chiar și atunci când „incendiile încep să se aprindă”. „Să știți că aceasta este o parte normală a afacerii Uber”, a spus el. „Îmbrățișați haosul. Înseamnă că faci ceva semnificativ.”

Kalanick părea să pună în practică acest etos în ianuarie 2016, când încercările Uber de a schimba piețele din Europa au dus la proteste furioase în Belgia, Spania, Italia și Franța din partea șoferilor de taxi care se temeau pentru mijloacele lor de existență.

Pe fondul grevelor taxiurilor și revoltelor din Paris, Kalanick le-a ordonat directorilor francezi să riposteze, încurajând șoferii Uber să organizeze un contra-protest cu nesupunere civilă în masă.

Avertizat că acest lucru riscă să-i pună pe şoferii Uber în pericol de atacuri din partea ”bătuşilor de extremă dreaptă” infiltraţi în protestele taxiurilor şi care ”erau nerăbdători să se bată”, Kalanick părea să-şi îndemne echipa să continue. ”Cred că merită”, a spus el. ”Violenţa garantează succesul. Şi acestora trebuie să li se opună, nu? Am fost de acord că locul şi timpul potrivit trebuie gândite.”

Decizia de a trimite şoferii Uber la proteste potenţial turbulente, în ciuda riscurilor, a fost în concordanţă cu ceea ce un fost director senior a declarat pentru The Guardian că este o strategie de ”transformare în arme” a şoferilor şi de exploatare a violenţei împotriva lor pentru ”a menţine controversa aprinsă”.

Compania a folosit un manual care, potrivit e-mailurilor scurse, a fost repetat în Italia, Belgia, Spania, Elveția și Țările de Jos.
Când bărbaţii mascaţi, despre care se spune că ar fi fost şoferi de taxi furioşi, i-au întors pe şoferii Uber cu o armă albă şi un ciocan în Amsterdam, în martie 2015, angajaţii Uber au încercat să folosească acest lucru în avantajul lor pentru a câştiga concesii de la guvernul olandez.

Victimele şoferilor au fost încurajate să depună rapoarte de poliţie, care au fost împărtăşite cu De Telegraaf, principalul cotidian olandez.

Ele ”vor fi publicate fără implicarea noastră, pe prima pagină, mâine. Menţinem naraţiunea despre violenţă timp de câteva zile, înainte de a oferi soluţia”, a scris un manager.

Purtătoarea de cuvânt al lui Kalanick a pus sub semnul întrebării autenticitatea unor documente. Ea a spus că Kalanick ”nu a sugerat niciodată ca Uber să profite de violenţă în detrimentul siguranţei şoferului” şi orice sugestie că ar fi implicat într-o astfel de activitate ar fi ”complet falsă”.

Purtătorul de cuvânt al Uber a recunoscut greşelile trecute în tratamentul companiei faţă de şoferi, dar a spus că nimeni, inclusiv Kalanick, nu a dorit violenţă împotriva şoferilor Uber.

”Există multe declaraţii spuse de fostul nostru director general în urmă cu aproape un deceniu, pe care cu siguranţă nu le-am accepta astăzi. Dar un lucru despre care ştim şi simţim cu tărie este că nimeni de la Uber nu a fost vreodată mulţumit de violenţa împotriva unui şofer”, a spus ea.

”Comutatorul de ucidere” – mecanismul utilizat pentru a închide sau a dezactiva un dispozitiv sau un program

Şoferii Uber au fost, fără îndoială, ţinta unor atacuri vicioase şi uneori a crimelor comise de şoferii de taxi furioşi. Iar aplicaţia de transport taxi, în unele ţări, s-a trezit în luptă cu flote de taxiuri înrădăcinate şi monopolizate, cu relaţii confortabile cu autorităţile oraşului.

Uber şi-a caracterizat adesea oponenţii de pe pieţele reglementate de taxiuri că ar opera ”un cartel”.

Cu toate acestea, în mod privat, directorii şi angajaţii Uber par să fi avut puţine îndoieli cu privire la natura adesea necinstită a propriei operaţiuni.

În e-mailurile interne, personalul s-a referit la „altul decât statutul legal” al Uber sau la alte forme de nerespectare activă a reglementărilor, în țări precum Turcia, Africa de Sud, Spania, Republica Cehă, Suedia, Franța, Germania și Rusia.

Un director executiv a scris într-un e-mail: „Nu suntem legali în multe țări, ar trebui să evităm să facem declarații antagonice”. Comentând tacticile pe care compania era pregătită să le implementeze pentru a „evita aplicarea legii”, un alt director a scris: „Am devenit oficial pirați”.

Nairi Hourdajian, șeful de comunicații globale al Uber, a spus-o și mai clar într-un mesaj către un coleg în 2014, pe fondul eforturilor de a închide compania în Thailanda și India: „Uneori avem probleme pentru că, ei bine, suntem pur și simplu ilegali.” Contactat de The Guardian, Hourdajian a refuzat să comenteze.

Purtătorul de cuvânt al lui Kalanick i-a acuzat pe reporteri că ”îşi promovează o agenda falsă” că el a ”condus o conduită ilegală sau necorespunzătoare”.

Purtătorul de cuvânt al Uber a spus că, atunci când firma a început activitatea, „regulamentele privind transportul în comun nu existau nicăieri în lume” și legile privind transporturile erau depășite pentru era smartphone-urilor.

Peste tot în lume, poliţia, oficialii din transporturi şi agenţiile de reglementare au încercat să restrângă Uber. În unele oraşe, oficialii au descărcat aplicaţia şi au comandat curse pentru a putea combate călătoriile fără licenţă cu taxiul, amendând şoferii Uber şi confiscându-le maşinile. Birourile Uber din zeci de ţări au fost atacate în mod repetat de autorităţi.

În acest context, Uber a dezvoltat metode sofisticate pentru a împiedica aplicarea legii. Unul era cunoscut intern la Uber ca un „comutator de ucidere”. Când un birou Uber a fost percheziționat, directorii companiei au trimis în mod frenetic instrucțiuni personalului IT pentru a întrerupe accesul la principalele sisteme de date ale companiei, împiedicând autoritățile să adune dovezi.

Fișierele scurse sugerează că tehnica, aprobată de avocații Uber, a fost desfășurată de cel puțin 12 ori în timpul raidurilor în Franța, Olanda, Belgia, India, Ungaria și România.

Purtătorul de cuvânt al lui Kalanick a spus că astfel de protocoale „kill switch” sunt o practică comercială obișnuită și nu sunt concepute pentru a împiedica justiția. Ea a spus că protocoalele, care nu ștergeau date, au fost verificate și aprobate de departamentul juridic al Uber, iar fostul CEO al Uber nu a fost niciodată acuzat de obstrucționarea justiției sau de o infracțiune conexă.

Purtătorul de cuvânt al Uber a spus că software-ul său kill switch „nu ar fi trebuit niciodată folosit pentru a împiedica acțiunile de reglementare legitime” și că a încetat să mai folosească sistemul în 2017, când Khosrowshahi l-a înlocuit pe Kalanick ca CEO.

Un alt director despre care fișierele divulgate sugerează că a fost implicat în protocoalele kill switch a fost Pierre-Dimitri Gore-Coty, care conducea operațiunile Uber în Europa de Vest. Acum conduce Uber Eats și face parte din echipa de 11 directori a companiei.

Gore-Coty a declarat că regretă „unele dintre tacticile folosite pentru a obține o reformă de reglementare la început”. Privind în urmă, el a spus: „Eram tânăr și fără experiență și prea des am luat îndrumări de la superiori cu o etică îndoielnică”.

Politicienii se confruntă acum cu întrebări referitoare la lobby-ul directorilor Uber.

Când un oficial al poliției franceze în 2015 a vrut să interzică unul dintre serviciile Uber din Marsilia, Mark MacGann, lobby-ul șef al Uber în Europa, Orientul Mijlociu și Africa, a apelat la aliatul Uber din cabinetul francez. „Voi cerceta personal asta”, a răspuns Macron. „În acest moment, să rămânem calmi.”