În ultimii 20 de ani, China a fost cea mai mare și cea mai sigură sursă de creștere a economiei mondiale. China a contribuit în această perioadă cu un sfert din creșterea PIB-ului global și s-a extins în 79 din cele 80 de trimestre. În cea mai mare parte a perioadei de când China s-a deschis după moartea lui Mao, Partidul Comunist a adoptat o abordare practică pentru a face țara mai bogată, combinând reformele pieței cu controlul statului. Acum, însă, economia Chinei este în pericol. Problema imediată este campania sa zero-covid, care a provocat o scădere și poate condamna economia la un model de oprire-pornire. Asta agravează o problemă mai mare: lupta ideologică a președintelui Xi Jinping pentru a reface capitalismul de stat. Dacă va rămâne pe această cale, China va crește mai încet și va fi mai puțin previzibilă, cu consecințe mari pentru ea și pentru lume.
După aproape două luni, carantina din Shanghai se relaxează, dar China este departe de a scăpa de COVID, cu noi focare în Beijing și Tianjin. Peste 200 de milioane de oameni au trăit sub restricții dure, iar economia se clatină. Vânzările cu amănuntul din luna aprilie 2022 au fost cu 11%mai mici decât în aceeași perioadă a anului anterior, iar achizițiile de KFC, mașini și Cartier sunt slabe. Deși unii muncitori locuiesc în fabrici, volumul producției industriale și exporturilor au scăzut. China s-ar putea lupta pentru o creștere economică mai rapidă decât cea a Americii pe parcursul întregului an, pentru prima dată din 1990, în urma masacrului de lângă Piața Tiananmen. Pentru Xi, momentul este îngrozitor: după cel de-al 20-lea congres al partidului de la sfârșitul acestui an, el intenționează să fie confirmat pentru un al treilea mandat ca președinte, încălcând recenta normă conform căreia liderii au dreptul la doar două mandate.
Însă, domnul Xi poartă mare parte din responsabilitate pentru cele două lovituri aduse economiei. Prima este politica sa de toleranță zero COVID, care a fost aplicată timp de 28 de luni. Partidul se teme că ieșirea din carantină ar putea duce la un val de îmbolnăviri care să ucidă milioane de oameni. Acest lucru poate fi adevărat, dar a pierdut timp prețios: 100 de milioane de persoane cu vârsta de peste 60 de ani nu au primit a treia doză de vaccin deoarece China refuză să importe vaccinuri occidentale de tip ARN mesager mai eficiente. În schimb, este posibil ca autoritățile chineze să ia în calcul aplicarea strategiei toleranță zero-COVID până în (cel puțin) prima parte a anului viitor. China a renunțat la găzduirea concursului de fotbal Cupa Asiei din iunie 2023. Se vorbește despre stații permanente de testare și o armată permanentă care că tamponeze nările pentru totdeauna. Deoarece Omicron este foarte transmisibil, mai multe focare și lockdown-uri sunt inevitabile. Dar, pentru că politica zero-COVID este identificată cu domnul XI, orice critică la adresa acesteia este privită ca un sabotaj.
Același zel ideologic se află în spatele celui de-al doilea șoc, o serie de inițiative economice care formează ceea ce dl Xi numește „noul său concept de dezvoltare”, care este menit să abordeze „mari schimbări nevăzute într-un secol”, cum ar fi scindarea chino-americană. Obiectivele sunt raționale: să combată inegalitatea, monopolurile și datoria publică, asigurând în același timp dominația Chinei asupra noilor tehnologii și întărirea acesteia împotriva sancțiunilor occidentale. Pentru rezolvarea tuturor acestor probleme, dl Xi consideră că partidul trebuie să preia conducerea, iar implementarea a fost punitivă și neregulată. Un torent de amenzi, noile reglementări și epurări au făcut ca industria tehnologică dinamică, ce contribuie cu 8% la PIB-ul Chinei, să stagneze. Iar o represiune sălbatică, dar incompletă, asupra sectorului imobiliar, responsabil pentru peste o cincime din PIB, a dus la o criză de finanțare – un motiv pentru care vânzările de locuințe au scăzut cu 47% în aprilie, comparativ cu un an mai devreme.
Guvernul speră că un vast program de stimulare care este în lucru îl va ajuta să atingă ținta oficială de creștere de 5,5% pentru 2022 și să calmeze nervii înaintea congresului. Pe 19 mai, Li Keqiang, prim-ministrul, le-a îndemnat oficialilor să „acționeze decisiv” pentru a restabili creșterea, iar banca centrală a redus ratele ipotecare. Partidul a încercat să-i liniștească pe magnații tehnologici îngroziți. Un pas probabil următor este un program mare de infrastructură guvernamentală finanțat prin obligațiuni.
Dar mai multe datorii și acri de beton nu vor duce la evitarea unor lockdown-uri draconice și nici nu vor reduce riscurile modelului economic al domnului Xi. Aceasta implică extinderea domeniului de aplicare a celei mai puțin productive părți a economiei: cea administrată de guvern. Politica industrială a Chinei a avut succese formidabile, de exemplu construirea unei poziții globale dominante în bateriile de înaltă performanță. Dl Xi speră că tehnologia și o nouă cohortă de fonduri de investiții de stat vor face luarea deciziilor mai agilă. Dar nu uitați de toate defecțiunile sumbre, de la industriile cu curele de rugină la microcipuri.
Între timp, stimulentele din partea cea mai productivă a economiei, sectorul privat, au fost afectate. Putem vedea asta pe piețele financiare, care au înregistrat ieșiri mari. Costul capitalului a crescut: acțiunile chineze se tranzacționează cu o reducere de 45% față de cele americane, un decalaj aproape record. Calculele investitorilor și antreprenorilor se schimbă. Unii se tem că avantajul financiar al oricărei afaceri va fi limitat de un partid care este suspicios față de averea și puterea privată. Capitaliștii de risc spun că au trecut la pariuri pe cele mai mari subvenții, nu pe cele mai bune idei. Pentru prima dată în ultimii 40 de ani, niciun sector major al economiei nu trece prin reforme de liberalizare. Fără ele, creșterea va avea de suferit.
Economia ideologică a lui Xi are implicații mari pentru lume. Deși stimulente ar putea crește cererea, sunt probabile mai multe perioade de lockdown. Se pune astfel în pericol economia globală care cochetează cu recesiunea. În afaceri, dimensiunea și gradul de sofisticare al Chinei sunt imposibil de ignorat de către multinaționale. Însă mai multe dintre acestea vor reechilibra lanțurile de aprovizionare departe de China, așa cum pare că face Apple. Campionii chinezi pot domina unele industrii specifice decadei 2030, dar Occidentul va deveni probabil un importator mai precaut de produse chinezești. În diplomație, un sector privat mai puțin ambițios și independent înseamnă că prezența Chinei în străinătate va fi mai mult condusă de stat și dominată de politică. Poate deveni mai dăunătoare, dar și mai puțin eficientă, așa cum explică raportul nostru special despre China și Africa.
Pericolele conducerii unui singur om
Și cum rămâne cu viața într-o China mai insulară? În timp ce oamenii vorbesc online despre lockdown-uri și locurile de muncă pierdute, este puțin probabil ca acest lucru să se traducă în tulburări datorită supravegherii, propagandei și sprijinului larg pentru obiectivele partidului. Unii tehnocrați nu sunt de acord cu schimbarea spre stânga a țării, dar le lipsesc puterea și curajul necesare pentru a obiecta. Și, în măsura în care se poate desluși din cutia neagră a politicii de elită, nu există niciun rival pentru domnul Xi, care are 68 de ani. Cu toate acestea, în perioada premergătoare unui congres de partid care l-ar putea vedea asigurându-și puterea până cel puțin în 2027, deficiențele guvernării unui singur om în cea de-a doua economie din lume sunt flagrante.
Sursă – TheEconomist.
Sursă foto – ft.com
