The Economist – Iarna nemulțumirii în Europa


Chiar dacă în prezent temperaturile cresc, Europa se va confrunta cu o criză energetică amară la sfârșitul acestui an.

Dacă ți-ai petrecut ultimele zile sfârâind de viu pe o plajă de la Marea Mediterană sau prăjit lent pe străzile din Berlin, Londra sau Roma în mijlocul unui val de caniculă, vremea rece poate fi ultimul lucru la care să te gândești. Dar nu vă faceți griji, iarna vine și promite să fie brutală și dezbinătoare din cauza unei crize energetice care se agravează rapid pe măsură ce Vladimir Putin sugrumă aprovizionarea cu gaz rusesc. Mai multe calamități din ultimul deceniu au fost foarte aproape de a distruge Europa, inclusiv criza euro de la începutul anilor 2010 și criza migranților din 2015. La acestea s-ar putea adăuga șocul energetic din iarna 2022. Încă o dată, unitatea și hotărârea continentului sunt pe cale să fie testate.

Cei mai mulți europeni nu pot vedea sau mirosi încă gaztastrofa, dar pe piețele de profil semnele de avertizare sunt deja intermitente în roșu. Prețurile pentru livrarea gazelor în această iarnă, la 182 euro/mwh (184 dolari/mwh), sunt aproape la fel de mari ca la începutul luni, după ce Rusia a invadat Ucraina și de șapte ori mai mari pe termen lung. Guvernele pregătesc salvarea serviciilor de utilitate schilodite din Franța și Germania, iar unii investitori fac deja pariuri pe firmele industriale ce vor fi distruse la sfârșitul acestui an, pe măsură ce se instalează raționalizarea. În timp ce politicienii europeni nu reușesc să discute sincer cu publicul în privința alegerilor grele care urmează, chiar și comercianții de energie experimentați, obișnuiți cu războaie și loviturile de stat, au început să se îngrijoreze.

O criză energetică severă a fost un pericol încă de când tancurile rusești au intrat în Ucraina. Pe măsură ce sancțiunile și șantajul rusesc amenință că vor tăia Europa de principalul său furnizor, gazul este punctul de sufocare. Gazele naturale satisfac un sfert din cererea de energie a continentului, iar Rusia furnizează o treime din aceasta. Cifrele sunt mai mari pentru unele țări, inclusiv Germania. Spre deosebire de petrol și cărbune, care sunt fungibile și comercializate la nivel global, gazele trebuie transportate fie prin conducte, fie ca gaz natural lichefiat (GNL), folosind instalații care necesită ani de zile pentru a fi construite sau reconfigurate.

După cum domnul Putin înțelege prea bine, gazul este, de asemenea, o piața în care Rusia deține controlul. Economia sa s-ar prăbuși fără exporturile de petrol, care au valorat în medie 10% din PIB-ul său în ultimii 5 ani – motiv pentru care Rusia a făcut eforturi extraordinare și în mare măsură de succes pentru a înlătura embargoul occidental pe țiței. Dar Rusia poate trăi fără exporturile de gaze, care reprezintă doar 2% din PIB. Închizând robinetele conductelor sale, Rusia crede că poate provoca mai multă durere Europei decât cea pe care o poate provoca pentru ea înseși.

Până acum câteva săptămâni, părea că Europa ar putea scăpa de ceea ce este mai rău, ajutată de mai multe încărcături cu GNL din America și din alte părți. Cererea de gaze este sezonieră, așa că este vital să se acumuleze rezerve primăvara și vara. De la un înspăimântător procent de 26% în martie, până în iunie rezervoarele de gaz ale Europei erau peste jumătate pline și erau pe cale să atingă 80% până în noiembrie, minimul necesare pentru a trece peste iarnă.

Acum imaginea să înrăutățește din nou. Defecțiunile unui câmp de gaz norvegian sunt parțial de vină, la fel ca și vremea caldă care creează cererea de energie electrică pentru alimentarea aparatelor de aer condiționat. Dar marea problemă este fluxul de gaz către Europa de la Gazprom, monopolul rusesc al gazelor. Acesta funcționa deja aproximativ la jumătate din nivelul normal și a scăzut și mai mult. Rusia spune că din 11 iulie, Nord Stream 1, o conductă importantă, a fost în curs de întreținere care va fi finalizată până pe 22 iulie. Dar nu a compensat prin creșterea ofertei pe conducte alternative care trec prin Ucraina. Deoarece comercianții sunt de părere că dl Putin reduce în mod deliberat oferta, prețurile de livrare pentru următoarele două ierni, în 2023 și 2024, sunt de patru ori mai mari decât nivelul normal.

Consumatorii, care folosesc gazul direct pentru încălzire și gătit, precum și indirect ca energie electrică, nu au nicio idee despre i-ar putea lovi. În acest moment, mulți sunt protejați de limitele de preț, subvenții și contracte pe termen lung. Germanii plătesc cu cel puțin 70% mai puțin decât prețul pieței pentru gaz. Utilizatorii industriali, cum ar fi firmele de produse chimice și producția de sticlă, au probleme, precum și o listă largă de afaceri, inclusiv mulți campioni germani. În zona euro, o oprire a fluxurilor de gaze rusești ar putea reduce creșterea PIB-ului cu 3,4 puncte procentuale și ar putea crește inflația cu 2,7 puncte procentuale, potrivit UBS, o bancă. În Germania lovitura ar fi și mai gravă.

Ați putea crede că o recesiune și o inflație ar fi tolerabile – la urma urmei, în 2020, PIB-ul Europei lovit de COVID a scăzut cu 6%. Dar amenințarea energetică este mai insidioasă. Penuria ar putea declanșa un comportament de cerșetor prin vecini, pe măsură ce statele stochează gazele, oprind fluxul spre țara următoare. Marea Britanie a venit cu o astfel de amenințare. Lacunele în prețul cu ridicata al gazului în diferite țări ale UE sugerează că firmele se tem de o defalcare a pieței unice. Datoriile guvernelor sunt mai mari ca niciodată. Un șoc de stagflație ar putea ridica temeri de neplată sau chiar de o criză a datoriilor italiene care ar amenința întreaga zonă euro. O reacție populară asupra prețurilor la energie ar putea eroda, de asemenea, sprijinul popular de pe tot continentul pentru înfruntarea lui Putin.

Din toate aceste motive, guvernele europene trebuie să se trezească și să facă față acum șocului energetic. Ca și în cazul vaccinurilor, ele trebuie să depășească diviziunile naționale. Comisia Europeană lucrează la un plan pe care să-l prezinte la summit-ul de urgență de pe 26 iulie. Având în vedere rolul lor în comerțul cu gaze, planul ar trebui să includă Marea Britanie și Norvegia. Aprovizionarea trebuie să fie maximizată, motiv pentru care trebuie urmărite achizițiile comune de mărfuri cu GNL, iar Olanda ar trebui să amâne închiderea câmpului său de gaz Groningen anul viitor.

Urmează necesitatea unei ierarhii comune care să guverneze raționalizarea, aplicată pe întreg continentul: utilizatorii intensivi de energie ar trebui să sufere în primul rând, consumatorii în ultimul rând. Țările trebuie să împartă capacitatea de stocare și să garanteze libera circulație a gazelor. Cu cât sistemul este mai integrat, cu atât va fi mai rezistent. În final, politicienii ar trebui să fie sinceri cu cetățenii. Prețurile de consum trebuie să crească acum pentru a reduce cererea și pentru a contribui la stocare. Ajutorul va veni iarna viitoare chiar și de la micile schimbări voluntare ale obiceiurilor gospodăriei, cum ar fi menținerea încălzirii mai scăzute.

Premiul pentru Europa nu înseamnă doar a trece cu bine de următoarele luni. Europa se va elibera pentru totdeauna de intimidarea energetică a Rusiei. De asemenea, va fi creat un mecanism coerent de securitate energetică la nivelul întregului continent, care va ajuta la accelerarea trecerii la energie mai curată. Europa are obiceiul de a se uni în timpul crizelor. Este timpul să o facem din nou. Dacă citiți acest articol în Paris sau Madrid cu aerul condiționat pornit, reduceți-l puțin.

Sursă – The Economist

Traducere – Denisa A.

Sursă foto: neweurope.eu