The Economist – Este posibil ca India să aibă anul acesta cea mai mare creștere economică


Poate continua creșterea?

Procesele și transformările economiei Indiei înregistrează un progres remarcabil ce aduce aminte de America secolului al XIX-lea. Se creează o vastă economie națională ce permite firmelor să se dezvolte după principiile economiei de scară. Migrația internă schimbă în timp real viețile a zeci de milioane de oameni extrem de săraci; proliferează o nouă clasă de consumatori, în vreme ce sub ochii noștri apar imperii construite pe baza noilor tehnologii. În acest sens, magnații ce investesc sume uriașe se arată dispuși să glumească pe seama locului lor în interiorul societății indiene, dacă se aseamănă familiei Rockefeller sau mai degrabă Carnegie.

În 2014, când Narendra Modi a preluat primul său mandat de prim-ministru, India era a zecea cea mai mare economie a lumii. În următorii șapte ani, a crescut cu 40% (vezi grafic 1); dintre economiile mari doar China s-a descurcat mai bine, cu o creștere de 53% în aceeași perioadă. Potrivit FMI, creșterea de 8% din acest an reprezintă cea mai importantă dintre marile economii ale lumii. Tot FMI preconizează că până în 2027 India va ajunge a cincea economie mondială, cu un PIB de aproximativ 5 trilioane de dolari. În ceea ce privește dimensiunea pieței sale de valori, India a ajuns deja pe locul al patrulea, în urma Statelor Unite, Chinei și Japoniei (vezi grafic 2). Tot India se poate lăuda cu o turmă de 100 de unicorni (start-up-uri nelistate la bursă a căror valoare depășește 1 miliard de dolari), clasându-se în acest clasament pe locul al treilea, în spatele Statelor Unite și a Chinei.

În spatele acestor cifre se află suișuri, coborâșuri dar și nenumărate controverse. Decizia primului-ministru Modi de a anula în 2016 bancnotele cu valori mari a condus la o scădere a creșterii economice de la 10% la 5% în următoarele nouă luni. O criză a sistemului bancar paralel (shadow banking) a provocat o sperietură financiară puternică în 2018, încetinind din nou creșterea. Nu în ultimul rând, blocajele din prima jumătate a lui 2020 au scăzut de o manieră temporară PIB-ul cu 25%.

Cu toate acestea, pe măsură ce efectele pandemiei dispar, putem distinge patru piloni ce vor susține creșterea economică în următorul deceniu: 1) crearea unei piețe naționale unice, 2) expansiunea industriei bazate pe energia regenerabilă și mutarea lanțurilor de aprovizionare departe de China, 3) o expansiune nestăvilită 4) și o plasă de siguranță de înaltă tehnologie pentru sutele de milioane de oameni lăsați în urmă de toate acestea.

Deviza platformei politice a lui Modi a fost « guvern minim, guvernare maximă ». Nu este însă ceea ce a oferit cu adevărat populației. Există încă mult guvern în India, iar amenințarea pe care o reprezintă Modi cu privire la caracterul democratic al politicilor sale îngrijorează atât observatorii interni, cât și pe cei externi. Într-adevăr, unul dintre motivele pentru care performanța Indiei este mai puțin apreciată decât ar fi meritat e dat de faptul că oamenii se arată reticenți în a o evidenția, tocmai pentru ca acțiunile lor să nu fie percepute ca sprijin politic pentru Modi.

Însă o abordare realistă a lucrurilor pe care guvernul le poate sau nu le poate face își are răsplata sa – în ciuda faptului că se bazează pe adevăruri pe care Modi nu le-ar afirma niciodată public. Guvernul său crede că politicile implementate cu forța sunt de departe mai bune decât proiectele imaculate care nu ajung niciodată să fie implementate. Acționează pe baza faptului că țara se poate industrializa, dar nu în ritmul pe care l-a avut Asia de Est. Deși vede potențialul oferit de creșterea platformelor tehnologice, dar și necesitatea trecerii la energie curată sau a reproiectării lanțurilor globale de aprovizionare, Guvernul indian consideră că era globalizării deschise – pe care a exploatat-o China în anii 1990 și 2000 – a luat sfârșit. Același Guvern știe că, dacă ar fi să câștige și alegerile viitoare (2024), perturbarea economică trebuie să fie combinată cu mulțumirea maselor de alegători.

Primul și cel mai important pilon al noului model de creștere indian este apariția unei piețe naționale unice în care mai multe firme și consumatori folosesc sistemul financiar modern. Aceasta înlocuiește rapid piețele regionale și afacerile informale care folosesc în principal numerar, ele reprezentând 2/5 din producție și 87% din locurile de muncă de acum 5 ani. O mare parte din reformele și investițiile care stau la baza acestei schimbări sunt anterioare guvernului Modi, însă el le-a accelerat.

Infrastructura este crucială. Rețeaua de autostrăzi naționale este cu peste 50% mai mare față de 2014 (în prezent, cozile sunt evitate cu ajutorul unui sistem digital de taxare). Numărul pasagerilor aerieni interni s-a dublat; volumele de transport aerian de marfă au crescut cu 44%. Există de trei ori mai multe relee de telefonie mobilă, care pot face față la 783 de milioane de abonați cu conexiune broadband. Firmele de capital privat de pe Wall-Street concurează pentru a crea depozite în India.

Pe lângă investiția în asfalt și beton, eixstă « India stack », o infrastructură digitală națională unitară, creată de stat și susținută de Modi. Aceasta include Aadhaar – un sistem de identitate biometrică pentru toți indienii –, un stimulent ce permite tuturor deschiderea unui cont bancar, precum și un sistem național de plăți cunoscut sub numele de upi. Un obstacol imens în calea comerțului dintre state a fost înlăturat prin adoptarea unei taxe naționale pe bunuri și servicii (tgs) în locul nenumăratelor taxe locale. Prin urmare, mai multe afaceri ajung să vadă lumina zilei cu ajutorul banking-ului modern. Plățile prin intermediul upi au crescut de la echivalentul a 13% din PIB-ul lunar în ianuarie 2020 la 50% în aprilie 2022. Încasările din taxele pe bunuri și servicii au ajuns la echivalentul a 8% din PIB-ul lunar în aprilie (vezi grafic 3), iar evaziunea fiscală devine tot mai ușor de detectat pentru autorități.

Concurența pe o piață (devenită) națională a reprezentat o veste proastă pentru firmele mai mici care se bazau, în general, pe evaziunea fiscală și pe piețele captive. Criza generată de Covid-19 a lovit grav și acest sector: după unele estimări, 10-20% din totalul afacerilor mici au falimentat. Investițiile casnice, care operau nenumărate afaceri de familie, au scăzut de la 16% din PIB în urmă cu un deceniu, la numai 10%. În schimb, au crescut firmele mai mari, tocmai în virtutea faptului că se bucurau de un anumit brand, folosindu-și în avantajul lor amploarea, cota de piață și perspicacitatea tehnologică. Titan, firma principală în comerțul cu bijuterii, a crescut vânzările cu o treime iar spațiul cu o cincime în timpul pandemiei. O nouă lege a falimentului, care îngreunează clătinarea firmelor de zombi, stimulează, de asemenea, stabilizarea. La rândul lor, formalizarea (adică demonetizarea, introducerea taxelor pe bunuri și servicii sau digitalizarea tranzacțiilor financiare) și consolidarea economiei prevestesc un salt al productivității. În acest sens, compania de consultanță Mckinsey arată că primele 600 de firme din India sunt de 11 ori mai productive decât media națională.

Al doilea pilon al noii creșteri indiene are în vedere industria. India visează de mult timp să devină o fabrică globală. Numai că ponderea producției a rămas blocată la 17-18% în ultimul deceniu întrucât investițiile corporative ale tuturor companiilor au stagnat la 9-12% din PIB. La nivel global, India exportă doar 1.9% din totalul mărfurilor.

Afaceri din ce în ce mai mari

Marile companii, cu fluxuri mari de numerar, caută să schimbe această tendință. Saurabh Mukherjea, un administrator de active de la compania Marcellus, calculează că primele 20 de firme din India câștigă 50% din fluxurile de numerar ale corporațiilor indiene. Astfel, ritmul în care fac bani este suficient de rapid astfel încât să-și asume riscuri cu câștigurile lor, în loc să fie nevoiți să se împrumute în exces. Giganții ambițioși includ conglomerate – Adani (energie și transport), Reliance Industries (telecomunicații, chimie, energie și retail), Tata (IT, retail, energie, automobile) – și giganți care se concentrează pe o singură ramură, cum este cazul JSW (oțelul).

Numai aceste patru companii plănuiesc să investească peste 250 de miliarde de dolari în următorii 5-8 ani în infrastructură și industrii emergente. Astfel, ei intenționează să dezvolte lanțuri de aprovizionare locale, care se găsesc în concordanță cu obiectivele guvernamentale. Mukesh Ambani de la Reliance, spune că va reduce prețul hidrogenului verde la 1$/kg până în 2030, în condițiile în care prețul actual este 5$. Tata lansează fabrici de baterii, vehicule electrice și semiconductori. Acestea sunt pariuri uriașe și riscante pe care puține alte companii ar îndrăzni șă și le asume.

Există îngrijorări cu privire la puterea excesivă a corporațiilor, monopol și, în unele cazuri, clientelism. Dacă prin intermediul investițiilor corporațiile vor acumula și mai multă putere economică, negreșit vor crește și îngrijorările. Cu toate acestea, în prezent, raportul dintre profiturile celor patru companii și PIB-ul național este de doar 0.7%, adică jumătate din raportul echivalent pentru primii patru giganți din tehnologie prezenți pe piața americană. Guvernul pare mulțumit de politica marilor companii, având în vedere ratele ridicate ale reinvestițiilor.

În speranța câștigurilor de pe urma eforturilor multinaționalelor de a se diversifica în afara Chinei, locotenenții lui Modi acordă subvenții de 26 de miliarde de dolari în următorii cinci ani pentru investiții în 14 ramuri ale industriei. Aceste « stimulente legate de producție » (plis) se acordă pe măsură ce veniturile firmelor se extind în domenii precum panourile solare, bateriile sau produsele farmaceutice. Samsung din Coreea de Sud și Foxcoon din Taiwan folosesc plis pentru a produce mai multe telefoane mobile în India. Companiile locale precum Ola Electric, o filială a unei companii mai mari de transport, profită și ele. Astfel, Ola a construit o mare fabrică de scutere electrice la 90 de km de Bangalore, motivul fiind acela de a deveni în timp o forță globală.

Guvernul dorește să catalizeze producția. Pericolul este ca intențiile benigne să degenereze în favoritism și protecționism. Deși cele 26 de miliarde de dolari reprezintă doar 1% din toate investițiile corporatiste așteptate în următorii cinci ani, se pare că, cel puțin pe termen scurt, politica are efectul scontat

Al treilea pilon al noului edificiu se bazează pe un punct forte și de lungă durată: tehnologia. Industria de servicii informatice și de outsourcing din India s-a dublat în ultimul deceniu. Veniturile sale anuale sunt în prezent de 230 de miliarde de dolari. Aceasta a făcut din India al cincilea cel mai mare exportator de servicii din lume, în ciuda faptului că, în ceea ce privește bunurile, se clasează de abia pe locul 16. Lipsa globală de ingineri software și faptul că software-ul este furnizat din ce în ce mai mult ca serviciu din cloud înseamnă că tendința se află în creștere. Astăzi, cea mai mare dificultate a Indiei este dată de lipsa forței de muncă hiper-calificate. Undeva la 5 milioane de oameni lucrează în prezent în tehnologie și există o piață tot mai efervescentă pentru noii lucrători.

Combinația dintre abilitățile în inginerie, datele mobile și tehnologia pusă la dispoziție de guvern a facilitat apariția multor startup-uri. Acestea au trecut de la furnizarea de servicii de comerț electronic, servicii de livrare sau ride-sharing pentru cei mai bogați 10-20 de milioane de indieni, la căutarea oportunităților în zona inferioară a piramidei economice. Iar cultura tehnologică din Bangalore încurajează o nouă generație de firme care sunt mai aproape de frontiera globală a inovației, ca de exemplu industria dronelor și a bateriilor. Patru dintre aceste companii « deep-tech » contactate de The Economist folosesc cercetarea și dezvoltarea internă și vizează exporturi pentru mai bine de jumătate din vânzările lor. Un sistem bogat de capital de risc este capabil să finanțeze companiile pe tot parcursul ciclului lor de viață, de la finanțare forțată până la oferte publice (pe care reformele financiare le-au făcut mai abordabile). Un expert în investiții locale consideră că pot fi create anual nu mai puțin de zece mii de startup-uri ce și-ar găsi loc pe piața economică.

Piața unică, politica industrială și tehnologia par să conducă către o creștere față de rata anuală de 5.4% raportată în ultimul trimestru din 2021. În acest sens, un bancher ipotecar declară că « în 40 de ani nu am văzut niciodată asemenea cerere pentru împrumuturi ». Cererea de vehicule electrice este în plină expansiune, declară entuziasmat un producător. Potrivit unui indice alcătuit de Cmie, o firmă de analiză financiară, cheltuielile de capital încep să revină, iar exporturile sunt de asemenea în creștere.

Ce se întâmplă însă cu locurile de muncă? Angajările sunt în creștere: înscrierea în sistemul național de securitate socială pentru lucrătorii angajați în mod legal a crescut de la începutul lui 2020 cu 19 milioane, la 56 de milioane. Aceasta reflectă formalizarea economiei. Ponderea indienilor cu vârste peste 15 ani și aflați în câmpul muncii (sub orice formă) a fost de 55% în 2012, dar doar de 51% în 2020. Creșterea lentă a locurilor de muncă, dublată de absența femeilor din câmpul muncii, reprezintă o problemă veche, iar job-urile disponibile sunt deseori mizerabile.

De aici, al patrulea pilon, bunăstarea digitală, cu plăți pentru aproximativ 300 de scheme pentru indieni nevoiași, de la sprijin pentru locuri de muncă până la subvenții pentru îngrășăminte, trimise direct în conturile bancare ale beneficiarilor. Este eliminată astfel birocrația și se realizează cheltuieli la o scară uluitoare. În primele două luni ale anului plățile au atins 81 de miliarde de dolari, sau 3% din PIB, în creștere față de 1% cu patru ani în urmă. Din 2017 până în prezent plățile au totalizat 270 de miliarde de dolari. Prin intermediul acestui pilon au putut beneficia nu mai puțin de 950 de milioane de oameni, la o medie de 86 de dolari pe an de persoană. Pentru India, aceasta face diferența pentru gospodăriile care se confruntă cu probleme: pragul sărăciei extreme a Indiei este de aproximativ 250 de dolari de persoană pe an la cursul de schimb al pieței. Guvernul Modi nu a reușit să inițieze un boom național al locurilor de muncă, însă a creat un fel de rețea națională de siguranță.

Bani pentru mase

Acești patru piloni ar putea susține o transformare a economiei Indiei în următorul deceniu, transformare care să aibă la bază un nucleu de companii extrem de productive. Oferirea unor servicii digitale de calitate ar însemna că, în cadrul economiei formale, consumul majorității oamenilor s-a desfășurat în mod eficient – iar aceasta chiar dacă locurile de muncă vor rămâne neoficiale –, crescând productivitatea și canalizând fondurile către sistemul bancar. Toate acestea ar fi impozitate, permițând astfel guvernului să cheltuie pentru redistribuire prin utilizarea sistemului de bunăstare directă și calmând o mare masă de oameni subcalificați și subangajați.

Un risc pentru o asemenea politică este dat de instabilitatea economică. India este dependentă de intrările de capital cu ajutorul cărora se finanțează deficitul de cont curent. Deși folosește aproape o cincime mai puțin petrol pe unitate de PIB decât în urmă cu un deceniu, aproape tot acest petrol este importat. Când ratele dobânzilor și prețurile mărfurilor cresc, economia are de suferit. Cheltuielile sociale au contribuit la creșterea deficitului bugetar la 10% din PIB și a datoriei publice la 87% din PIB. Banca Centrală a Indiei a majorat pe 4 mai ratele dobânzilor de la 4% la 4.4% ca răspuns la inflație și la înăsprirea politicii monetare la nivel mondial.

 

Cu toate acestea, sistemul financiar este mai rezistent decât lasă să se vadă. Datoriile neperformante ale băncilor au fost în cele din urmă achitate la termen. Un număr tot mai mare de investitori autohtoni oferă rezistență în cazul în care străinii se simt forțați să fugă. Iar formalizarea economiei oferă guvernului mai multă influență în creșterea impozitelor.

Un alt pericol îl reprezintă stilul de guvernare al lui Modi. Oamenii de afaceri știu că nu el stă la bază a tot ceea ce funcționează bine; nu a inventat el platforma tehnologică, dar și sitemul rutier performant sau companiile mari încă necotate la bursă. În schimb, mediul de afaceri vede un guvern mai puțin corupt decât precedentul. În plus, dominația politică a lui Modi oferă continuitate. « Nu sunt băieți cu idei, dar sunt deschiși », spune fondatorul unei companii. « Modi pune toată greutatea sistemului în spate. Ei sunt capabili să lovească cu piciorul în fund pentru a face lucrurile să meargă ».

Înclinația către decizii rapide – care au, în același timp, pretenția că reprezintă și cele mai bune soluții – vine totuși cu anumite costuri, în sensul în care problemele de nesoluționat devin și mai acute. În ciuda creșterii investițiilor private în energia regenerabilă, companiile de stat care distribuie energie electrică se află în faliment și furnizările sale sunt nesigure. Educația rămâne o problemă teribilă. Deși rata înscrierii a crescut la peste 90% pentru copiii sub 16 ani, mulți părăsesc școala cu un nivel minimal de alfabetizare. Nivelul de trai mai bun nu înlocuiește un sistem care ar fi putut oferi oamenilor șansa să-și realizeze potențialul. În schimb, mulți sfârșesc prin a lucra în ferme minuscule, ratând astfel și șansa de a lucra în fabricile sau uzinele automatizate. Prea puțin este întreprins de statul indian pentru a lupta cu ravagiile schimbărilor climatice.

Există și alte aspecte tulburătoare ale mentalității Partidului Indian al Poporului (Bharatiya Janata Party) al lui Modi. Ideologia încrederii în sine și obiceiul de a schimba tarifele s-ar putea transforma într-o formă de protecționism deplin. Cultura intimidării pe care o promovează Modi în lumea politică ar putea deveni și o caracteristică mai mare a lumii afacerilor. Deja a fost agresată presa și erodată independența justiției.

Până acum, economia pare să fi reușit să stea departe de tensiunile religioase pe care Partidul lui Modi le provoacă încontinuu pentru a se menține la putere, iar asta nu constituie o noutate pentru India. În 2002, când a avut loc ultimul mare atac ale cărui cauze erau exclusiv religioase, peste 1000 de musulmani au fost uciși în revoltele din statul Gujarat. Economia a reușit atunci să stea departe de efectele conflictului. Bursa națională a scăzut pentru o zi cu 4%, apoi și-a revenit. PIB-ul regiunii a crescut anul următor cu 8%, adică de două ori mai repede decât economia națională – o creștere care l-a ajutat pe Modi, pe atunci șeful executivului regional, să ajungă între timp premier.

Spre deosebire de etnicii chinezi din Indonezia, minoritatea musulmană persecutată din India nu are un rol disproporționat în afaceri. Excluderea lor reflectă discriminarea și limitează amploarea oricărei scurgeri a capitalului în cazul oricărei escaladări sociale. Există însă posibilitatea ca violențele sectare să revină la nivel național, iar șovinismul lui Modi ar putea afecta economia prin destabilizarea sistemului federal. Promovarea hindi ca limbă națională nu este de bun augur în sud sau în provincia Maharashtra, ambele cu o importanță economică disproporționată. O eventuală redesenare a coloraturii politice parlamentare indiene ar putea accentua tensiunile regionale. Pasiunea sinistră a guvernului de a submina centrele de putere rivale va relativiza problemele reale ale societății, promovând astfel clientelismul.

Mondi vrea să restabilească măreția Indiei. Ideile sale par să implice nu numai întărirea mândriei hinduse în detrimentul minorităților, ci și construcția unei economi mari, integrate și de înaltă tehnologie. Până acum cele două ambiții au mers împreună, dar s-ar putea să nu fie întotdeauna așa. Magnații indieni și starurile tehnologiei speră că modernizarea și unificarea economică a țării vor supraviețui politicilor sale dezbinatorii.

Sursă – TheEconomist

 

 

 

Sursă foto -the print

PARTENERI MEDIA
Loading RSS Feed
Loading RSS Feed