The Economist – De ce Suedia și Finlanda ar trebui să adere rapid la NATO


Dacă vecinii săi caută protecție împotriva agresiunii sale, Vladimir Putin poate da vina doar pe el însuși.

Aderarea Suediei și Finlandei la NATO reprezintă o mustrare drept răspuns la argumentele împotriva alianței venit din partea președintelui Rusiei, Vladimir Putin. Două țări care se mândresc cu istoria lor lungă de neutralitate militară sunt de părere că riscul de a-și antagoniza vecinul de la est este depășit de securitatea pe care o vor câștiga. Este rezultatul direct la invazia Ucrainei, ordonată de Putin aparent pentru a preveni extinderea NATO.

Suedia și Finlanda au depus cererile de aderare la NATO pe 18 mai. Este posibil ca cele două țări să fie primite în NATO, în ciuda tacticilor de stagnare ale Turciei care se gândește la militanții kurzi și la o posibilă relocare a avioanelor de luptă americane. Acestea vor aduce capabilități formidabile în războiul arctic și, în cazul Finlandei, cea mai mare forță de artilerie din Europa. Datorită viitorilor membri, lungimea graniței NATO cu Rusia va fi mai mult decât dublată. De asemenea, statele baltice vor putea fi apărate mult mai ușor.

Regimul lui Putin a răspuns prin întreruperea furnizării de energie electrică către Finlanda, amenințând cu vagi acțiuni ”tehnico-militare”. El nu este primul lider rus care obiectează cu privire la extinderea NATO. În anii 1990, Boris Elțîn s-a plâns când membrii vechiului Pact de la Varșovia au solicitat să se alăture alianței. De-a lungul anilor, această linie de argumentare s-a întărit, fiind citată de Putin pentru a justifica invadarea Ucrainei.

Președintele Rusiei spune că extinderea încalcă angajamentul pe care James Baker, pe atunci secretar de stat al SUA, l-a dat Uniunii Sovietice în 1990. Mulți comentatori occidentali au susținut că extinderea nu este înțeleaptă, deoarece Rusia s-ar simți amenințată. Occidentul a avut la dispoziție alte modalități pentru a spori securitatea, cum ar fi Parteneriatul pentru Pace, care își propune să consolideze relațiile dintre alianță non-membri.

Însă aceste argumente nu au o bază solidă. Domnul Baker se referea la estul Germaniei. Cuvintele sale au fost depășite de prăbușirea Pactului de la Varșovia aproape 18 luni mai târziu. În 1997, NATO și Rusia au semnat un acord care nu conținea nici o restricție asupra noilor membri, chiar dacă aspectul extinderii a fost discutat. Cehia, Ungaria și Polonia au devenit membre NATO doi ani mai târziu. Dimpotrivă, Rusia este cea care și-a încălcat angajamentul din 1994 față de Ucraina de a nu recurge la constrângere economică sau militară, când a predat armele nucleare de pe teritoriul său.

De fapt, NATO are tot dreptul să se extindă. Conform Actului Final de la Helsinki din 1975, semnat de Uniunea Sovietică, statele sunt libere să-și aleagă proprii aliați. Pactul de la Varșovia a provocat multe probleme sub dominația sovietică. De ce fostele state membre nu ar căuta un refugiu? Timp de mulți ani, finlandezii și suedezii s-au opus în mare parte aderării la NATO. Acest lucru s-a schimbat după invazia Ucrainei din februarie. Într-adevăr, dreptul statelor suverane de a-și determina propriul destin reprezintă doar unul din multele lucruri puse în joc în prezent în Ucraina.

Dar a fost extinderea NATO înțeleaptă? O spirală a suspiciunii reciproce între Rusia și NATO există în mod clar, dar a da vina pe extinderea NATO pentru declanșarea acesteia este puțin credibil. Domnul Putin a folosit din ce în ce mai mult naționalismul și religia ortodoxă pentru a-și consolida poziția. Are nevoie de dușmani în străinătate pentru a-și convinge cetățenii că ei și civilizația lor sunt amenințați. De aceea a ocupat o parte din teritoriul Georgiei în 2008, și al Ucrainei în 2014. În plus, Rusia are o istorie lungă ca putere imperială. La fel ca majoritatea imperiilor în declin, era probabil să reziste pe măsură ce periferia s-a îndepărtat, indiferent de extinderea NATO.

Atât Finlanda, cât și Suedia sunt membre pe termen lung al Parteneriatului pentru Pace. Dacă una dintre ele ar fi atacate, NATO nu ar avea nici un angajament pentru a interveni. Și nici armele nucleare americane sau britanice nu le-ar acoperi. Alegerea lor de a se alătura NATO sugerează că parteneriatul nu a fost capabil să facă față agresiunii venite din partea Rusiei. De asemenea, un refuz al NATO privind aderarea statelor din Europa Centrală și de Est în cadrul alianței ar fi creat un vid de securitate pe care Rusia ar fi fost extrem de tentată să îl umple. Finlanda și Suedia au concluzionat pe bună dreptate că domnul Putin este periculos și imprevizibil – nu din cauza NATO, ci prin modul în care guvernează Rusia. Cererile lor de aderare la alianță ar trebui aprobate rapid.

Sursă: The Economist

Traducere text– Denisa A

 

 

Sursă foto: investmentmonitor