Războiul conduce o lume deja fragilă către înfometare, iar rezolvarea acestei crize aparține tuturor.
Invadând Ucraina, Vladimir Putin va distruge și viețile oamenilor aflați la mare depărtare de câmpul de luptă – și într-o măsură în care chiar el o poate regreta. Războiul lovește un sistem alimentar global deja slăbit de Covid-19, de schimbările climatice și de criza energiei. Exporturile de grâne și semințe oleaginoase ale Ucrainei s-au oprit în mare parte, în vreme ce exporturile Rusiei sunt puternic amenințate. Împreună, cele două țări furnizează 12% din caloriile comercializate. Prețul grâului, în creștere cu 53% de la începutul anului, a crescut cu încă 6% pe 16 mai, atunci când India a anunțat că va suspenda exporturile din cauza valului neobișnuit de căldură.
Ideea larg acceptată a crizei puterii de cumpărare nu surprinde încă gravitatea a ceea ce ar putea să urmeze. Secretarul General al Națiunilor Unite, António Guterres, a avertizat pe 18 mai că lunile viitoare amenință „spectrul unei penurii alimentare globale” care s-ar putea întinde pe durata mai multor ani. Costul alimentelor de bază a ridicat deja numărul persoanelor nesigure că se vor hrăni suficient cu 440 de milioane, numărul acestora ajungând astfel la 1.6 miliarde. Aproape 25 de milioane se află în pragul foametei iar, dacă previziunile privind durata războiului – care va conduce la o limitare a exporturilor din Rusia și Ucraina –, sute de milioane de alte persoane vor atinge bariera sărăciei. Tulburările politice se vor răspândi, copii vor avea tulburări de creștere, iar oamenii vor muri de foame.
Prin urmare, Putin nu trebuie să folosească alimentele pe post de arme, mai ales că penuria nu este rezultatul inevitabil al războiului. Liderii globali ar trebui să vadă foamea ca pe o problemă globală care necesită de urgență o soluție globală.
Rusia și Ucraina furnizează 28% din grâul comercializat la nivel mondial, 29% din orz, 15% din porumb și 75% din uleiul de floarea soarelui. Rusia și Ucraina contribuie cu aproximativ jumătate din cerealele importate din Liban și Tunisia, în vreme ce pentru Libia și Egipt cifra este de două treimi. Exporturile de alimente ale Ucrainei furnizează calorii pentru a hrăni 400 de milioane de oameni. Războiul întrerupe aceste provizii deoarece Ucraina și-a minat apele pentru a descuraja un asalt, în vreme ce Rusia blochează portul Odessa.
Chiar înainte de invazie, Programul Alimentar Mondial al ONU a avertizat că 2022 va fi un an teribil. China, cel mai mare producător de grâu, a avertizat că, după ce anul trecut ploile au întârziat însămânțarea, culturile ar putea fi de cea mai proastă calitate. Acum, pe lângă temperaturile extreme din India, al doilea cel mai mare producător din lume, seceta amenință să distrugă și alte culturi, de la centura de grâu a Americii până la regiunea franceză, Beauce. Cornul Africii este devastat de cea mai mare secetă a ultimelor patru decenii. Bun venit în era schimbărilor climatice.
Toate acestea vor avea un efect cumplit asupra săracilor. Gospodăriile din economiile emergente cheltuiesc 25% din bugetul total pe alimente, iar în Africa sub-sahariană 40%. În Egipt, pâinea reprezintă 30% din totalul caloriilor consumate. În multe țări importatoare, guvernele nu își pot permite să asigure subvențiile pentru a spori ajutorul pentru cei săraci, mai ales dacă sunt și importatori de energie – o altă piață aflată în agitație.
Criza amenință să se accentueze. Ucraina a livrat deja înainte de război o mare parte din recolta de vara trecută. Rusia încă reușește să-și vândă cerealele, în ciuda costurilor suplimentare și a riscurilor pentru expeditori. Totuși, silozurile ucrainene neafectate sunt pline de porumb și orz. Fermierii nu au unde să-și depoziteze recolta din iunie, care ar putea putrezi. Acelorași fermieri le lipsește combustibilul și mâna de lucru pentru a planta următoarea recoltă. Rusia, la rândul ei, ar putea să nu-și asigure nevoia de semințe și pesticide, cumpărate de obicei de pe piața Uniunii Europene.
În ciuda creșterii prețurilor la cereale, fermierii din alte părți ale lumii ar putea să nu compenseze deficitul. Unul dintre motive este că prețurile sunt volatile. Mai rău, marjele de profit se micșorează din cauza prețurilor la îngrășăminte și la energie. Cele două reprezintă principalele costuri ale fermierilor iar ambele piețe sunt puternic perturbate de sancțiuni și luptă pentru gazele naturale. Dacă fermierii vor opta să reducă îngrășămintele, atunci producția globală va fi mai scăzută la momentul inoportun.
Răspunsul politicienilor îngrijorați ar putea înrăutăți și mai mult situația globală. De la începerea războiului, 23 de țări, din Kazahstan până în Kuweit, au adoptat restricții severe cu privire la exporturile de alimente care de altfel acoperă 10% din caloriile comercializate la nivel global. Mai bine de o cincime din totalul exporturilor de îngrășăminte sunt restricționate, iar facă comerțul se oprește, urmează foametea.
Scena este pregătită pentru ca votul de blam mutual să se pună în mișcare. Occidentul îl condamnă pe Putin pentru invazia Ucrainei în vreme ce Rusia condamnă sancțiunile occidentale. Într-adevăr, criza este în primul rând rezultatul invaziei iar unele sancțiuni au adâncit criza. Prezentarea acestei realități poate deveni ușor scuza pentru neimplicare. Între timp, mulți oameni vor suferi de foamete, iar unii dintre ei vor muri.
De aceea, statele sunt datoare să acționeze împreună, începând de la a menține piețele deschise. Indonezia, țara producătoare a 60% din uleiul de palmier de pe piața mondială, a ridicat interdicția temporară a exporturilor. Europa ar trebui să ajute Ucraina să-și livreze cerealele pe calea ferată și rutieră către porturile din România sau Țările Baltice, deși chiar și cele mai optimiste prognoze arată că doar 20% din produse vor putea fi astfel tranzacționate. Și țările importatoare au nevoie de sprijin, astfel încât să nu ajungă să achite facturi usturătoare. Cerealele din rezervele de urgență ar trebui să ajungă doar către cei mai săraci. Pentru ceilalți, finanțarea importurilor în condiții favorabile – de ce nu, oferite prin intermediul FMI –, ar putea permite statelor donatoare a propriilor rezerve să meargă mai departe. Reducerea datoriilor poate ajuta, de asemenea, la eliberarea resurselor vitale.
Din fericire, putem vorbi și de schimbare. Aproximativ 10% din cereale sunt folosite la fabricarea biocombustibililor; iar 18% din uleiurile vegetale merg către bio-diesel. Finlanda și Croația au relaxat legile care impuneau ca benzina să includă combustibili obținuți din culturi. Și alte state ar trebui să le urmeze exemplul. O cantitate enormă de cereale este folosită în zootehnie. Conform Organizației pentru Alimentație și Agricultură, cerealele reprezintă 13% din hrana uscată a bovinelor. China a importat în 2021 nu mai puțin de 28 de milioane de tone de porumb pentru a fi utilizate în creșterea porcilor, mai mult decât exportul anual al Ucrainei.
O ușurare imediată s-ar produce în urma ruperii blocadei existente în Marea Neagră. În jur de 25 de milioane de tone de porumb și grâu, echivalentul consumului anual al tuturor țărilor slab dezvoltate din lume, sunt blocate în Ucraina. Trei state sunt obligate să acționeze: Rusia trebuie să permită transportul ucrainean, Ucraina să demineze apele din apropierea portului Odessa, iar Turcia să permită trecerea prin strâmtoarea Bosfor.
Nimic din toate acestea nu va fi ușor de pus în practică. Rusia, care întâmpină dificultăți pe câmpul de luptă, încearcă să sugrume economia Ucrainei care, confruntată cu atâtea pericole, își va arăta reticența în a demina apele sale teritoriale. De aceea, pentru a le putea convinge, este nevoie de efortul fiecărei națiuni. Hrănirea unei lumi fragile cade în sarcina tuturor.
Sursă -TheEconomist
Sursă foto – dw.com
