Provocările neașteptate ale stângii franceze, de ieri, principalul jucător în lupta contra majorității relative macroniste


Autor – Virgil Nicolae

Presa main-stream europeană declară la unison că Franța este pur și simplu zguduită de rezultatele alegerilor legislativele care au consfințit ceea ce pentru societatea franceză era de multă vreme o evidență: Macron și partidul său nu se mai bucură de majoritatea absolută. Faptul că a câștigat alegerile prezidențiale cu doar câteva luni în urmă constituia pentru mulți analiști mesajul clar că legislativele vor fi doar un jalon formal al noului său mandat. Numeroși politologi parcă refuzau să accepte că victoria lejeră în fața lui Marine Le Pen se datora mai degrabă fricii francezilor de a nu avea ca președinte reprezentanta extremei drepte. De altfel, încă dinaintea campaniei Macron visa la o rejucare a alegerilor prezidențiale precedente, nefiind sigur de rezultatul unui meci cu un adversar aflat într-o ascensiune fulminantă, așa cum era cazul lui Mélanchon. Speculând, putem spune că sentimentele care l-au încercat pe Macron când a văzut cu cine urma să se dueleze în al doilea tur au fost asemănătoare celor ale lui Iohannis din 2019.

Din această perspectivă Macron nu s-a înșelat, stânga grupată în jurul partidului lui Mélanchon devenind de ieri principală forță de opoziție în Adunarea Națională. Mai mult, și partidul lui Le Pen și-a consolidat poziția în legislativul francez, cele 89 (17.3%) de mandate propulsând populismul de extremă dreaptă deasupra celor mai optimiste estimări. Noua realitate politică i-a permis lui Mélanchon să adopte o atitudine triumfalistă în primul său discurs după anunțarea rezultatelor. Chiar dacă și-a anunțat răspicat victoria, liderul blocului Nupes (131 de mandate, 31.6%) a ținut să precizeze că există și o dezamăgire ce trebuie punctată, anume că în ciuda străpungerii blocului majoritar macronist, stânga rămâne totuși destul de divizată în ceea ce privește modul în care va trebui să facă opoziție de acum încolo.

Dacă asistăm la o cădere liberă a partidelor ce compuneau majoritatea în legislativul trecut și susțineau proiectele președintelui în funcție, de partea cealaltă, stânga are de astăzi o nouă provocare: trebuie să-și reconsidere rolul dominant din opoziție, cu mențiunea că celălalt partid important de opoziție este purtătorul ideilor extremei dreapta, ceea ce a bulversat oarecum poziționările politicienilor socialiști, ecologiști și comuniști. De fapt, chiar dacă nu vor să o recunoască, constituirea acestui pol important al extremei drepte întrerupe, sau măcar încetinește elanul reformator al stângii, cea care spera să atace chirurgical majoritatea slăbită de dreapta.

Acesta este și motivul pentru care Mélanchon nu a stat prea mult pe gânduri și, în ziua de după alegeri a propus formarea unui singur grup al coaliției de stânga în Adunarea Națională, aspect ce nu figura în acordul inițial de colaborare. Propunerea a fost declinată imediat de reprezentanții celorlalte partide ale alianței, argumentându-se că o asemenea inițiativă se află în opoziție cu principiile politicilor progresiste, care pun accent pe sensibilitățile și bogățiile fiecărui individ.

În ciuda acestui idealism, dacă vor să aibă succes la nivel politic, cei patru semnatari ai Nupes – reprezentanții stângii marxiste, dacă e să-i dăm crezare lui Rareș Bogdan –, vor trebui să lase destul de repede de-o parte chestiunile ideologice și să se concentreze pe contracararea politicilor neo-liberale ale lui Macron. Altminteri, întreaga simpatie de care se bucură alianța în rândul intelectualilor tineri și a claselor populare se va dilua până la finalul anului.

De partea cealaltă, Macron caută la rându-i o majoritate cu orice preț. Imediat cum au fost anunțate rezultatele alegerilor ministrul justiției, Dupont-Moretti, a propus partidului lui Marine Le Pén să « avanseze împreună », votând într-o primă fază măcar unele dintre amendamentele pachetelor de legi guvernamentale. Această încercare de racolare a venit de la cel mai înalt nivel, știut fiind că președintele a insistat pentru instalarea lui Moretti la portofoliul justiției. Macron nu și-ar fi putut permite să lanseze o asemenea invitație, netrecând nici măcar trei luni de când antagoniza ideile și practicile extremei drepte și felicita electoratul francez pentru alegerea sa europeană în detrimentul celei populiste. Însă președintele francez nu se cramponează – și de altfel nu a făcut-o niciodată, cel puțin în ceea ce privește politica națională – în chestiunile ideologice și consideră mai importantă aplicarea reformelor decât urmarea unei doctrine.

Jocurile preliminare ce vor așeza pe următorii cinci ani raporturile de forță dintre partidele sau grupurile parlamentare sunt departe de a fi încheiate, însă este cert că grupul opoziției Nupes nu va funcționa în conformitate cu inițiativa lui Mélanchon, aceea unei formațiuni complet omogene. În schimb, va fi creat un grup intern de decizie – prevăzut de acordul inițial al alianței – ce va reuni câte un reprezentant al fiecărei formațiuni, pe termen lung obiectivul fiind adoptarea deciziilor prin consens și în conformitate cu valorile fundamentale ale fiecărui partid. Însă coordonarea pare să le joace feste de la bun început membrilor Nupes, ofensiva împotriva Guvernului Macron și posibilitatea depunerii unei moțiuni de cenzură care să vizeze Primul Ministru și căderea cabinetului creează deja polemici aprinse în rândul celor patru partide.

Sursă foto: bing.com

PARTENERI MEDIA
Loading RSS Feed
Loading RSS Feed