Unde se află originea acestei probleme? Este vorba despre organizarea și performanțele sistemului de educație, supus aproape permanent unor reforme mediocre, de un minister având competență modestă, cu selecție după nocivele criterii de partid, subliniază specialistul în demografie Vasile Ghețău. Sau originea se află în atitudinea populației față de educația copiilor, acceptarea mediocrității, rezervele în fața unui învățământ performant care implică automat exigența sau pur și simplu interesul pentru studii superioare s-a diminuat?
Pentru Mihai Maci, expert în educație, multe dintre persoanele cu un nivel redus de educație sunt rezultatul perioadei comuniste: „Sunt oameni care sunt mai în vârstă și care au o școlarizare mai precară făcută atunci. Și situația nu s-a schimbat după 1990. Avem nenumărate probleme cu oameni care nu au niciun fel de școlarizare. Din păcate, aici ne aflăm. Suntem pe ultimul loc în Europa la acest capitol”. De ce? Pentru că, în general, la toate lucrurile care țin de stat, fie că vorbim despre infrastructură sau de asigurări sociale, pentru ca ele să fie funcționale, trebuie să ai un stat funcțional. ”Ori, statul nostru este ineficient, nu-și face treaba și nu cunoaște realitatea din teren. Și nu e dedicat rezolvării acestor probleme”, mai spune Maci.
Migrația pentru studii – un fenomen cât se poate de real – ne face o țară lipsită de viitor. ”Tot mai mulți părinți devin conștienți că odată ce copilul lor a terminat gimnaziul, dacă rămân în România își reduc șansele până la zero. Și atunci, oamenii aleg să-și trimită copiii la studii în străinătate sau să-i însoțească acolo. Și asta ar trebui să fie o problemă pentru statul nostru”, adaugă expetul în educație.
Fugim din România pentru că pe drumurile ei se moare, în spitale e dezastru, iar școală nu mai e aproape deloc. „Dacă te duci după copil la școală, vine și nici nu vrea să vorbească cu tine că l-au torturat la Matematică. Cam așa stau lucrurile”, punctează Mihai Maci.
Cât privește proporția celor cu studii superioare, ar fi interesantă o statistică mai amănunțită. Ar trebui să ne preocupe, mai spune Mihai Maci, câți dintre absolvenții cu facultate și lucrează în domeniile absolvite: ”Pentru că pot avea o domnișoară care a terminat facultatea că așa au vrut mama și tata, dar ea este coafeză. Sau a făcut Dreptul și este taximetrist. Noi cerem de la universități statistici cu câți absolvenți au și pot fi mulți, dar câți lucrează într-un domeniu în care calificarea pe care au dobândit-o este valorizată social? Pentru că asta ar trebui să ne intereseze”.
Un progres, totuși
Cu toate acestea, rezultatele recensământului arată o situație mai bună decât cea din 2011, de la precedentul recensământ, când proporția persoanelor cu studii primare sau fără în populația generală era de 50%. Totodată, în 2021 erau analfabete 143.600 de persoane, față de 245.400, în 2011, când aveam doar 12,9% proporție de absolvenți cu studii superioare. „Să ai peste 40% populație cu studii primare sau fără este foarte mult. Și, mai ales, este puțin să ai doar 16% populație cu studii superioare. Chiar dacă față de recensământul precedent la studii superioare s-a înregistrat o ușoară îmbunătățire, suntem în continuare țara din UE cu cel mai mic procent de persoane cu studii superioare. Pe scurt, consecințele sunt o performanță economică slabă și cauzele sunt, în primul rând, faptul că mulți dintre absolvenții cu studii superioare pleacă. Ca să nu mai vorbim despre absolvenții de liceu care merg la facultate în străinătate și cei mai mulți rămân acolo”, explică sociologul Mircea Kivu.
Și dacă ne uităm la grupe de vârste sub 50 de ani sau 30 de ani avem proporții mari de persoane cu nivel precar de educație, mai spune Mircea Kivu. „Sigur, o cauză este, să spunem, ce am moștenit. Pentru că în 1990 am intrat cu o proporție de 5% de populație cu studii superioare. Deci, am și moștenit un capital educațional redus. Dar și în generațiile mai tinere proporția persoanelor fără studii este mare. În raport cu celelalte țări europene”, mai spune sociologul.
Chiar dacă modest, progresul față de ce arăta recensământul în educație este remarcat și de Vasile Ghețău. „Sunt 3,1 milioane de locuitori cu studii superioare. Erau 2,6 milioane la recensământul din anul 2011 și numai 900 de mii la cel din anul 1992. Schimbarea pozitivă se reflectă și în ascensiunea proporției femeilor cu studii superioare, ajunsă la 55%, comparativ cu 54 și, respectiv, 44% în anul 1992. Progresul de după anul 2011 nu a mai avut forța din deceniul anterior odată cu dispariția multor fabrici de diplome. Nu avem date fiabile publicate, dar este o certitudine faptul că la românii având reședința în țările dezvoltate nivelul mediu de educație este mai ridicat, iar în ultimii ani s-a constatat o creștere a celor care au emigrat cu studii superioare. Din altă perspectivă, zecile de mii de absolvenți de liceu care frecventează universități din străinătate nu vor reveni în țară la terminarea studiilor decât în mică măsură și nu vor constitui populație rezidentă în România cu studii universitare”, spune expertul în demografie.
Ruralul, o problemă încă fără soluție
Expertul în educație Ștefan Vlaston spune că persoanele slab educate sunt în rural. „Nu avem condiții în rural. Or, aici trăiesc 40-45% din totalul populației. Automat și 40-45% dintre copii. Ei bine, acolo cine ajunge în clasa a VIII-a ajunge, dar mai departe nu are unde să se ducă. Pentru că ar trebui să plece la oraș, la liceu sau la școală profesională. Și nu pleacă, rămâne să facă agricultură de subzistență împreună cu părinții. Aceasta este o problemă foarte dificilă pe care noi nu reușim să o rezolvăm”, explică Ștefan Vlaston.
Problema cadrelor didactice care nu se duc în rural este o altă cauză care favorizează nivelul scăzut de educație. „Cadrele didactice sunt din ce în ce mai puține și mai prost pregătite, așa că elevii nu au motivație să vină la școală nici în rural, dar nici în urban în mare parte, pentru că nu obțin competențe pentru piața muncii. Așa stau lucrurile și la curricula și la pregătirea profesorilor, care nici ei nu au legătură cu piața muncii. Practic înveți matematică – materie la care mă pricep – dar de ce o înveți pe asta și nu alta? În curricula britanică și americană la matematică 20% dintre probleme și exerciții izvorăsc din practică”, subliniază expertul.
Pe lângă problemele de sistem, în discuție este și atitudinea populației față de educație. După părerea lui Ștefan Vlaston, această atitudine decurge din competențele pentru piața muncii pe care copilul le capătă sau nu în școală. „După ce împlinește 16 ani, 19 ani, elevii intră pe piața muncii. Școala îi dă competențe care să-i ușureze intrarea sau nu? Răspunsul la întrebarea aceasta decide dacă părinții fac sau nu efortul de a-și susține mai departe copilul la școală sau nu”, explică profesorul.
Istorie diferită a grupurilor etnice
Diferențe foarte mari în nivelul de educație există și la nivelul etniilor. Acest lucru este, spune Vasile Ghețău, cel puțin în parte greu de explicat. Cauzele fiind probabil în aria puțin vizibilă a modelelor culturale proprii. La români, proporția populației cu studii superioare rezidente a țării este de 17,5%, dar cele mai multe etnii au un nivel de educație superior celui al românilor. Câteva etnii au valori de excepție: evreii – 61%, grecii 52% și armenii – 49%. La polul opus sunt romii, cu doar 2%.
Una dintre explicații ar fi, spune sociologul Mircea Kivu, factorul demografic: „Adică, populația de evrei este vârstnică. Și atunci, au avut când să facă școală. Pe când la romi, sunt foarte mulți copii care nu au cum să aibă studii superioare. Evreii – și se știe asta – au fost supuși de-a lungul timpului la tot felul de discriminări și atunci ei nu s-au putut salva decât prin educație. Ei nu puteau deține pământ, nu puteau practica anumite meserii și atunci salvarea a fost prin educație. Spre deosebire de romi care până acum o sută și ceva de ani erau robi. Și atunci, sigur că istoria acestor grupuri etnice e foarte diferită”.
