Vizată de atacurile israeliene în Fâșia Gaza, Jihadul Islamic Palestinian este o organizație palestiniană angajată în lupta armată împotriva Israelului. Cercetătoarea Leïla Seurat se interesează de originile acestei mișcări și de relația sa cu Hamas.
Vineri, 5 august, armata israeliană a atacat Fâșia Gaza, vizând în special o clădire dintr-o zonă rezidențială, în centrul orașului. Aceste lovituri, urmate de alte salve câteva ore mai târziu, apoi de bombardamente în timpul nopții, au ucis pe Tayssir Al-Jabari, comandantul Brigăzilor Al-Quds, aripa armată a Jihadului Islamic Palestinian (PIJ), mișcarea care, împreună cu Hamas, controlează enclava palestiniană.
În cele din urmă, duminică, 7 august, la scurt timp după ora 23:30, Israelul și Jihadul Islamic au ajuns la un acord de încetare a focului, totul după medierea Egiptului. O încetare a focului precară, pentru care mișcarea islamistă spune că a obținut „angajamentul egiptean de a lucra pentru eliberarea a doi prizonieri”: Khalil Awawdeh, reținut fără acuzații și cu o sănătate precară după aproape o sută cincizeci de zile de greva foamei și Bassam Al Saadi, șeful Jihadului Islamic din Cisiordania ocupată.
Politologul Leïla Seurat, cercetător la Centrul Arab de Cercetare și Studii Politice (CAREP) și membru asociat în Centrul de Cercetare Sociologică a Dreptului și Instituțiilor Penale (CESDIP), discută despre originile mișcării și relațiile – atât regulate cât și de conjunctură – pe care aceasta le întreține cu Hamas.
Cu ce scop a fost înființat Jihadul Islamic?
Jihadul Islamic Palestinian a fost înființat la sfârșitul anilor 1970 de către Fathi Shiqaqi, un palestinian apropiat inițial de organizația Frăției Musulmane, dar care s-a distanțat treptat de aceasta, denunțând lipsa de angajament față de lupta de eliberare națională. El critică, de asemenea, Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OLP) pentru abordarea sa secularistă. Jihadul Islamic, conceput de la început ca o a treia cale, a fost fondat în opoziție cu aceste două mișcări.
Practic, Jihadul Islamic este format din foști membri ai Frăției Musulmane și o organizație aparținând Fatah (partidul președintelui Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas). Formațiunea pledează pentru instituirea unui islam palestinian patriotic și revoluționar. Mai larg, oferta sa politică se înscrie într-un context regional de discreditare a baathismului – ideologie politică ce combină socialismul și naționalismul arab – și a panarabismului – care urmărește unificarea popoarelor arabe –, iar aceasta prin exacerbarea intervenției siriane din 1976 în Liban împotriva Organizației pentru Eliberarea Palestinei. De asemenea, la momentul actual trebuie să ținem cont și de declanșarea revoluției islamice în Iran care hrănește tezele anticoloniale ale lui Fathi Shiqaqi și dă încredere ideii de a construi o altă opțiune de eliberare a teritoriilor cucerite de Israel.
Hibriditatea ideologică a mișcării, atât sunnită, cât și puternic inspirată de șiism, o face să se diferențieze atât de Fatah, cât și de Hamas, afișându-și neutralitatea și lucrând cât mai mult pentru unificarea palestinienilor.
Ce relații întreține Jihadul Islamic Palestinian cu Hamas?
Încă din 2006, Jihadul Islamic a reproșat Hamas participarea la alegerile legislative palestiniene și intrarea cadrelor sale în rândul instituțiilor Autorității Palestiniene. Spre deosebire de Hamas, Jihadul Islamic nu dorește să exercite puterea politică. În 2007, preluarea Fâșiei Gaza de către Hamas a determinat-o să încerce să-și consolideze armistițiul cu Israelul. Această situație impune un control sporit asupra celorlalte facțiuni care doresc să se confrunte militar cu Israelul.
În funcție de context, Hamas a impus mai mult sau mai puțin acest control, lăsând adesea Jihadul Islamic să opereze sau chiar au făcut obiectul alianței cu acesta. În august 2011 mai multe rachete au fost lansate în orașele din sudul Israelului de către Brigăzile Al-Quds (aripa militară al Jihadului Islamic) și Brigăzile Al-Qassam din Hamas. Cele două organizații militare anunțaseră într-o declarație comună bombardarea așezării Ofakim, ca răspuns la asasinarea unui lider al Comitetelor de Rezistență Populară.
Totuși, Jihadul islamic poate fi o problemă pentru Hamas, pur și simplu pentru că îi amenință prestigiul. Această competiție a fost observată în special în timpul agresiunii israeliene din noiembrie 2012. Jihadul Islamic a trimis pentru prima dată o rachetă cu o rază de acțiune de 70 de kilometri către Tel Aviv, care a fost imediat urmată de o nouă lovitură a Brigăzilor Al-Qassam ale Hamas.
Numai că această competiție nu a putut eluda coordonarea dintre cele două mișcări care, de cele mai multe ori, își manifestă solidaritatea în timpul semnării armistițiilor și afirmă victoria tuturor fracțiunilor rezistenței. Din 2018, toate forțele armate sunt reprezentate într-o cameră comună de operațiuni militare.
Ce relații există între Jihadul Islamic și Autoritatea Palestiniană?
Jihadul Islamic nu recunoaște instituțiile Autorității Palestiniene care au intrat într-o coordonare securitară cu Israelul. Pe de altă parte, ca și Hamas, urmărește să integreze Organizația pentru Eliberarea Palestinei și să reactiveze această structură în jurul unor noi baze.
Care este strategia Israelului față de aceste două mișcări?
De multă vreme, Israelul este de părere că Hamas ar fi responsabil pentru rachetele lansate de alte facțiuni din Fâșia Gaza, considerând luptătorii Brigăzilor Al-Qassam vinovați pentru acțiunile desfășurate de membri altor grupări, inclusiv ale Jihadului Islamic.
În mod regulat, Israelul exploatează relațiile dintre aceste două mișcări prin asasinarea liderilor Jihadului Islamic (în 2011 și 2019), pentru a testa astfel reacția Hamas. Acesta din urmă, deși atașat de armistițiu, este cel mai adesea forțat să lase Jihadul Islamic să răspundă la asasinatele liderilor săi.
Cea mai recentă agresiune israeliană pare să arate o evoluție notabilă: Israelul nu pare să considere Hamas responsabil pentru cele 500 de rachete trase în cele trei zile de confruntare. Israelul nu a vizat niciodată Hamas. Această toleranță relativă pare să facă parte dintr-o reînnoire a strategiei de împărțire a rolului cadrelor în cadrul rezistenței după bătălia numită „sabia Ierusalimului”. În 2021, apariția unui front comun al tuturor facțiunilor palestiniene pe durata conflictului a fost percepută ca o adevărată traumă de către Israel.
Declarând în mod oficial mișcarea Jihadul Islamic drept principal inamic și cerând Hamas să aleagă între „teroriștii” Jihadului Islamic și populația civilă din Gaza, Israelul încearcă să submineze frontul comun care a apărut în această bătălie. Este prea devreme să știm cât de eficientă se va dovedi strategia de dezbinare.
Nu mai puțin adevărat, această ultimă agresiune israeliană a pus încă odată în dificultate Hamas care, atașat de ideea încheierii unui armistițiu, își vede oarecum contaminată legitimitatea de mișcare de rezistență.
Este Jihadul Islamic Palestinian sprijinit de oamenii din Gaza?
Mișcarea se bucură de o popularitate considerabilă în rândul populației palestiniene, nu doar în Gaza ci și în Cisiordania.
Are Jihadul Islamic Palestinian aliați în regiune?
Jihadul Islamic primește un ajutor economic și militar semnificativ din partea Iranului. Spre deosebire de Hamas, nu și-a închis birourile din Damasc în urma revoltei siriene din 2011. De asemenea, nici nu a criticat Hezbollah pentru implicarea sa în luptele din Siria. Cu toate acestea, Jihadul Islamic nu poate fi considerat un „proxy” pentru Iran. În ultimii ani, mișcarea și-a arătat independența față de Teheran pe mai multe probleme. Spre exemplu, în cazul războiului din Yemen: în timp ce iranienii au făcut presiuni asupra Jihadului Islamic să se alinieze poziției lor, liderii săi au refuzat să facă acest lucru – ceea ce i-ar fi costat o scădere a sprijinului economic din partea Republicii Islamice. Jihadul Islamic insistă cu orice preț să-și etaleze autonomia și neutralitatea în ceea ce privește politica internă a altor țări.
De asemenea, dacă este aproape ideologic de Iran, Jihadul Islamic insistă asupra naturii sunnite a organizării sale. În timp ce unele surse menționează convertirea la șiism a membrilor săi, liderii au grijă în mod regulat să clarifice lucrurile: un șiit nu poate face parte oficial din organizație, care rămâne pe mai departe de confesiune sunnită, chiar dacă ar fi posibile unele punți.
Sursă – Le Monde
Traducere – Virgil N.
Sursă foto: thequint.com