“Diamantele sunt pentru totdeauna” este o frază faimoasă legată de o campanie publicitară din anii ’40 care sugera că aceste pietre prețioase simbolizează o legătură nesfârșită și un angajament perpetuu între doi oameni.
Totuși, un studiu recent efectuat de o echipă internațională de cercetători sugerează că diamantele pot indica și o separare, în special în ceea ce privește plăcile tectonice ale Pământului.
Se știe că diamantele, cele mai dure substanțe naturale de pe Pământ, se formează în condiții de temperatură și presiune extrem de înalte, prezente doar în profunzimile Pământului. Astfel, cum reușesc acestea să ajungă la suprafață pentru a fi colectate?
Kimberlita, o rocă magmatică care adăpostește diamantele, joacă un rol crucial în acest proces. Până acum, mecanismul prin care kimberlita este expulzată din scoarța Pământului a fost o enigmă pentru cercetători.
Experții erau în general de acord că erupțiile vulcanice care au dus la formarea de diamante au coincis cu ciclurile supercontinentale. Totuși, detalii mai precise erau incerte. Există două teorii dominante pe acest subiect.
Una dintre teorii sugerează că magma kimberlită beneficiază de fisurile formate atunci când crusta Pământului este întinsă sau când plăcile tectonice se despart. A doua teorie implică formarea unor volume masive de rocă topită la granița dintre mantaua și nucleul Pământului, la o adâncime de aproximativ 2900 de kilometri.
Cu toate acestea, procesul de formare a kimberlitei reprezintă doar 1% din mantaua de rocă topită, implicând nevoia unui alt mecanism.
Prin urmare, cercetătorii au folosit analize statistice și inteligența artificială pentru a studia legătura dintre ruperea plăcilor tectonice și vulcanismul de tip kimberlit.
Rezultatele studiului indică faptul că majoritatea erupțiilor vulcanice producătoare de kimberlită au avut loc cu aproximativ 20-30 de milioane de ani după desprinderea tectonică a continentelor. Studiile regionale realizate pe cele trei continente cu cea mai mare cantitate de kimberlită (Africa, America de Sud și America de Nord) au confirmat aceste concluzii.
Aparent, procesul care declanșează erupțiile ce aduc la suprafață diamantele este destul de sistematic. Începe la marginile continentelor și se îndreaptă treptat spre interior, cu un ritm relativ uniform.
Aceste descoperiri pot ajuta la identificarea potențialelor locuri și perioade de timp în care au avut loc erupții vulcanice ce au dus la formarea de kimberlită și, prin urmare, de diamante.
Aceasta ar putea facilita descoperirea unor noi depozite de diamante și alte materiale rare esențiale pentru industria energiei regenerabile.
Deci, chiar dacă diamantele pot fi “pentru totdeauna” în contextul publicității, procesul de formare a acestora este un fenomen repetitiv care a avut loc de-a lungul istoriei extinse a Pământului.
Sursă foto: gettyimages.com
