Pandemia de ciumă bubonică, apărută în secolul XIV, cunoscută drept Moartea Neagră, și-a lăsat amprenta asupra geneticii noastre, deformând răspunsurile imunitare, potrivit unui studiu
Când ciuma a masacrat până la 50% din populația europeană la mijlocul secolului al XIV-lea, se pare că a lăsat o amprentă durabilă asupra geneticii umane, modificând frecvența genelor care ne modelează sistemul imunitar – ceea ce poate fi sau nu un lucru bun pentru oamenii moderni.
Acest lucru reiese dintr-un studiu publicat miercuri în revista Nature de către o echipă internațională de cercetători condusă de antropologi și geneticieni de la Universitatea McMaster din Canada și de la Universitatea din Chicago.
Echipa a cercetat în profunzime datele genetice de la peste 200 de persoane care au murit înainte de Moartea Neagră, în timpul pandemiei ucigașe și după aceea în Londra și Danemarca. Descoperirile lor sugerează că pandemia a reprezentat o presiune evolutivă selectivă asupra oamenilor, modificând diversitatea variantelor genetice pentru cel puțin patru gene legate de sistemul imunitar. Experimentele ulterioare cu celule imunitare efectuate în vase Petri au sugerat că variantele celor patru gene au fost protectoare împotriva bacteriei ciumei – Yersinia pestis – precum și a altor agenți patogeni. Însă autorii notează, de asemenea, că unele dintre gene au fost asociate cu un risc crescut de boli autoimune, cum ar fi boala Crohn, artrita reumatoidă și lupusul.
“Poate că acest risc crescut pur și simplu nu a contat în timpul Morții Negre – urgența pandemiei ar fi putut face ca acest compromis să fie unul inevitabil”, a scris biologul evoluționist David Enard, de la Universitatea din Arizona, într-un comentariu însoțitor al noului studiu. Enard, care nu a fost implicat în studiu, a lăudat concepția studiului.
Constatările, a scris el, sugerează că “chiar și oamenii, cu populațiile lor mici din punct de vedere istoric și cu intervalele lungi între generații, se pot adapta cu o viteză remarcabilă”. Dar călătoria în trenul de mare viteză al evoluției ar putea avea un cost”.
