Cercetare, dezvoltare, inovare în România, încotro?


Autor – Denisa A.

Eurostat, departamentul Comisiei Europene responsabil de publicarea unor statistici comparabile pentru tot teritoriul UE, a publicat zilele trecute cifrele privind alocațiile bugetare guvernamentale pentru cercetare și dezvoltare. România este pe ultimul loc din UE la acest capitol, cu cea mai mică alocare pentru activități de cercetare și dezvoltare, după cum reiese din tabelul următor.

Într-o definiție largă, cercetarea și dezvoltarea experimentală cuprind ”munca creativă și sistematică întreprinsă pentru a crește stocul de cunoștințe – inclusiv cunoștințele despre omenire, cultură și societate – și pentru a concepe noi aplicații ale cunoștințelor disponibile”.

HG 583/2015, în concordanță cu regulamentele UE, oferă definiții mai clare pentru fiecare concept în parte:

Cercetarea fundamentală – activitatea experimentală sau teoretică întreprinsă, în principal, pentru a dobândi cunoştinţe noi despre bazele fenomenelor şi faptelor observabile, fără a fi avută în vedere nicio aplicare sau utilizare comercială directă;

Dezvoltarea experimentală – dobândirea, combinarea, modelarea şi utilizarea unor cunoştinţe şi competenţe relevante existente de ordin ştiinţific, tehnologic, de afaceri şi altele, cu scopul de a dezvolta produse, procese sau servicii noi sau îmbunătăţite. Aceasta poate include, de exemplu, şi activităţi care vizează definirea, planificarea şi documentarea conceptuală a noilor produse, procese sau servicii.

Dezvoltarea experimentală poate include crearea de prototipuri, demonstrarea, crearea de proiecte-pilot, testarea şi validarea unor produse, procese sau servicii noi ori îmbunătăţite în medii reprezentative pentru condiţiile de funcţionare reale, în cazul în care obiectivul principal este de a aduce îmbunătăţiri tehnice produselor, proceselor sau serviciilor care nu sunt definitivate în mod substanţial. Aceasta poate include dezvoltarea unui prototip sau pilot utilizabil comercial care este în mod obligatoriu produsul comercial final şi a cărui producţie este prea costisitoare pentru ca acesta să fie utilizat exclusiv în scopuri demonstrative şi de validare.

Dezvoltarea experimentală nu include modificările de rutină sau periodice aduse produselor, liniilor de producţie, proceselor de fabricaţie, serviciilor existente şi altor operaţiuni în curs, chiar dacă modificările respective ar putea reprezenta ameliorări;

Inovarea – implementarea unui produs, serviciu ori proces nou sau substanţial îmbunătăţit ori a unei metode de marketing sau afaceri noi, în activitatea practică, în organizarea locului de muncă ori a relaţiilor externe.

Nu surprinde pe nimeni faptul că România și Bulgaria se luptă întotdeauna pentru ultimul loc în UE, indiferent de domeniu. Acum România a prins zmeura de aur, fiind depășită la procentul acordat cercetării și dezvoltării de către Bulgaria, Letonia și Ungaria, împreună formând coada clasamentului european. Dar locul în clasament nu este o tragedie. Problema cea mai gravă a României este faptul că în 10 ani, România a înjumătățit fondurile acordate cercetării – de la 0,27% din PIB în 2011, la 0,15% din PIB în 2021 în timp ce toate celelalte state ale UE acordă un procent din ce în ce mai mare pentru cercetare și dezvoltare, după cum se poate vedea în tabelul de mai jos.

De ce este nevoie de cercetare, dezvoltare și inovare? Deoarece, fie că ne place sau nu, viața așa cum o cunoaștem noi este pe cale să se schimbe. Deși trăim procesul schimbării, din păcate nu îl acceptăm foarte ușor. Ne confruntăm deja cu urmările pandemiei – învățăm să trăim cu coronavirusului, schimbările climatice ne dau bătăi de cap: secetă, furtuni violente, tornade, inundații, incendii de vegetație – toate ne răstoarnă viața zilnică relativ liniștită, iar recuperarea după o astfel de experiență poate să nu fie niciodată completă. Ne vedem astfel în nevoie de a dezvolta noi moduri de a face față situațiilor care ne ies în cale, nu doar personal, ci și la nivel colectiv. Dar este foarte greu să schimbăm mentalitatea învechită (și ținând cont de datele noului recensământ, România se află într-un cerc vicios din care are șanse foarte mici să scape: cu o populație predominant îmbătrânită, puțin tineri care aleg să rămână în țară și o natalitate în cădere liberă). Mai bine ne plângem de secetă și efectele ei, creștem prețurile, că deh, lumea tot trebuie să cumpere și anul viitor o luăm de la capăt cu pseudo-revolta. Dar nici prea multă ploaie nu face bine, mai ales dacă e cu grindină. Atunci nici în ruptul capului nu vrem ca autoritățile să folosească rachetele antigrindină. Și ce dacă alte țări le folosesc de mult timp și n-au pățit nimic?! Noi suntem mai speciali…sigur pățim ceva foarte rău pentru că intervenim în cursul naturii. De acord, știința nu este perfectă și nici nu le știe pe toate și nici nu le rezolvă pe toate. Dar Dumnezeu ne dă totuși cunoștințele necesare pentru a ne îmbunătăți calitatea vieții pe pământ prin intermediul științei. Vorba aceea și focul a fost descoperit prin încercări repetate.

Lămurind cât de cât motivele pentru care avem nevoie de cercetare, dezvoltare și inovare, acum este cazul să trecem la următoare întrebare și anume: ”de ce este o problemă procentul mic acordat de România acestui domeniu?” Atunci când a devenit stat membru al Uniunii Europene, România și-a asumat să adere la și să respecte toate normele și valorile europene. Liberalismul ne-a arătat că unde-s doi (sau mai mulți), puterea crește, iar avantajele sunt mai multe decât dezavantajele. În condițiile în care cercetarea, dezvoltarea și inovarea reprezintă un capitol esențial al orientării politice pentru Comisia Europeană în perioada 2019-2024, datele Eurostat arată că România nu doar că nu a reușit să țină pasul cu celelalte state membre ale UE, dar a eșuat complet în îndeplinirea acestui obiectiv.

Care ar putea fi consecințele? Este posibil ca într-un viitor mediu îndepărtat, România să fie nevoită să plătească amenzi în valoare de milioane de euro. Deși le-ar putea ocoli dacă remediază cât mai rapid situația. Până la urmă negocierile privind bugetul pe 2023 sunt în fază incipientă.

În concluzie, România este obligată legal să crească procentul din PIB alocat cercetării, dezvoltării și inovării, datorită apartenenței la UE. Dar mai important decât atât, statul român are obligația morală față de proprii cetățeni să facă acest lucru. Cu o calitate a vieții mai ridicată datorată progresului rezultat din cercetare, dezvoltare și inovare, cu siguranță mai mulți tineri ar opta să-și trăiască viața și să crească viitoarele generații în România.

Sursă foto: istockphoto.com

PARTENERI MEDIA
Loading RSS Feed
Loading RSS Feed