Exploatările miniere istorice din Maramureș au lăsat în urmă o moștenire toxică: 17 iazuri de decantare și peste 300 de halde de steril, conținând metale grele periculoase precum plumb, cadmiu, mercur și arsenic. Această situație, ignorată ani de zile, a devenit o „bombă ecologică” care amenință sănătatea locuitorilor din zonă și pune în pericol mediul natural al județului.
Impactul metalelor grele asupra sănătății populației
Metalele grele prezente în aceste iazuri sunt extrem de toxice și au efecte grave asupra sănătății umane. Locuitorii din proximitatea iazurilor sunt expuși constant acestor substanțe, care pătrund în aer, apă și sol. Conform specialiștilor, expunerea pe termen lung la metale grele poate cauza afecțiuni cardiovasculare, renale, respiratorii și neurologice, ba chiar și cancer. Copiii și vârstnicii sunt în mod special vulnerabili la aceste toxine.
În plus, comunitățile locale se confruntă cu o problemă gravă în aprovizionarea cu apă potabilă. Apele de mină acide, încărcate cu metale grele, se infiltrează în pânza freatică și contaminează sursele de apă. În anumite cazuri, acestea ajung direct în râuri și în rețelele de apă utilizate de localnici, punând în pericol viața de zi cu zi.
Risc major de accidente ecologice
Un alt risc semnificativ este cel al accidentelor ecologice. Iazurile și haldele de steril sunt surse de poluare constante, iar structura lor este adesea nesigură din cauza lipsei de investiții pentru consolidare și ecologizare. Potrivit Agenției pentru Protecția Mediului Maramureș, s-au alocat doar 15% din fondurile necesare pentru ecologizarea acestor iazuri. Specialiștii avertizează că, în lipsa unor lucrări complete de siguranță, un incident major poate oricând să declanșeze un dezastru ecologic, cu eliberarea masivă de metale grele în mediu.
Întârzierea lucrărilor de ecologizare și birocrația paralizantă
Deși ecologizarea iazurilor este o prioritate declarată, realitatea arată altfel. Multe dintre proiectele de curățare sunt întârziate sau blocate din cauza lipsei de finanțare și a birocrației complexe. Autoritățile au realizat proiecte de ecologizare pentru unele iazuri, însă fondurile sunt insuficiente și procedurile administrative întârzie punerea în practică. Spre exemplu, iazurile de la Colbu și D1, D2 și D3 din zona Borșa așteaptă de ani de zile să fie ecologizate, iar la Cavnic, lucrările sunt realizate doar parțial.
În urma inspecțiilor recente, echipe de experți și ONG-uri de mediu au avertizat că birocrația întârzie șantierele de ecologizare. Până acum, doar 3 dintre cele 17 iazuri sunt considerate „ecologizate”, însă și acestea ridică semne de întrebare asupra calității lucrărilor. În zona Cavnic, iazul Mălăini a fost ecologizat printr-un proiect experimental, dar specialiștii sugerează că intervențiile vor trebui refăcute.
„Arii protejate” la doar câțiva kilometri de iazurile poluate
În mod ironic, în apropierea unora dintre iazurile de decantare se află zone de importanță naturală majoră. Spre exemplu, Strâmbu Băiuț, o arie protejată de arbori seculari, este situată în apropierea unor perimetre miniere poluate. În lipsa unor măsuri clare de protecție și ecologizare, acest habitat natural este expus riscului de contaminare.
În ciuda estimării de 91 de milioane de euro necesare pentru ecologizare, fondurile alocate sunt insuficiente, iar lucrările de curățare se mișcă lent. În acest context, este esențial ca autoritățile să ia măsuri urgente și eficiente pentru ecologizarea completă a acestor iazuri. Problemele din Maramureș sunt o amenințare reală și crescândă pentru sănătatea populației, iar sprijinul politic și financiar pentru protejarea acestor comunități nu mai poate fi amânat.
Sursă foto – pixabay.com
