ANALIZĂ – Securitatea în spațiul UE


Scopul UE este acela de a oferi europenilor o viață prosperă, într-un spațiu caracterizat de pace, libertate, securitate și justiție, în conformitate cu valorile democratice adoptate. Piața internă și libertatea de mișcare din spațiul geografic european se străduiesc să asigure bunăstarea cetățenilor săi. Pacea este însăși motivul pentru care a apărut ideea de uniune a statelor europene. Însă, cum acționează UE atunci când este vorba despre securitate? Se implică sau nu suficient? Reușește să răspundă în timp util și adecvat la amenințările de securitate?

În ultimii 15 ani UE a trecut printr-o serie de probleme: criză economică, criză a refugiaților, criză a migranților, Brexit, criza din Ucraina și nu în ultimul rând, pandemia de COVID-19. Fiecare provocare fiind unică, neexistând soluții clare sau ușor de aplicat. UE a reacționat la crizele trecute sau în curs de desfășurare, în principal prin stimularea mecanismelor și politicilor sectoriale. Așadar, îmbunătățirea gestionării crizelor a devenit o problemă esențială pentru protejarea și bunăstarea cetățenilor UE. Dincolo de răspunsul la urgență, gestionarea crizelor trebuie să includă prevenirea crizelor, pregătirea și rezistența în fața crizelor. Este nevoie de o gestionare strategică a crizelor. Potrivit unui sondaj Eurobarometru, majoritatea cetățenilor UE doresc mai multă securitate, stabilitate și un răspuns coordonat al UE la amenințările actuale.

Securitatea este o prioritatea pentru UE. Aceasta a dezvoltat mai multe instrumente, cum ar fi: politica de securitate comună și apărare, Strategia europeană privind o uniune a securității, Strategia globală din 2016, Busola Strategică la care se lucrează în prezent, etc. Din punct de vedere teoretic, UE are un cadru pentru a proteja populația și pentru a promova modul de viață european.

Pandemia de COVID-19 a fost un șoc global major și a scos la iveală lipsa de pregătire. Criza de sănătate conduce la o criză socială și economică mai mare. Răspunsul la criza de sănătate a inclus cercetare biomedicală și dezvoltarea de vaccinuri realizate cu o viteză și eficacitate fără precedent, precum și o revizuire majoră a cadrului UE pentru a face față crizelor de sănătate viitoare. Răspunsul la criza socioeconomică mai largă include fonduri masive pentru redresarea pe termen scurt și mediu. Apariția portofoliului de management al crizelor din cadrul Comisiei Europene confirmă ambiția asumată de UE în domeniu.

Dar atunci când cine vorba despre securitatea energetică, situația nu este deloc roz. Pe termen mediu, UE a decis să oprească finanțarea viitoarelor proiecte care implică gazele naturale, cu ducerea la bun sfârșit a celor în derulare. Volatilitatea prețurilor de pe piața de energie electrică și conflictul pe tema gazelor naturale cu Rusia, au făcut ca UE să împingă radical pe agendă dezvoltarea de surse energetice regenerabile. Însă acesta este un obiectiv pe termen lung, dincolo de agenda 2030 și nu toate statele membre sunt de acord cu evoluția forțată impusă. De ce simte UE că este nevoie de această forțare? Este evident că Rusia se folosește de livrarea gazelor pentru a șantaja Europa să intre în jocul său de putere. Problema UE este că nu poate face față cu succes de una singură într-un conflict cu Rusia. Tocmai de aceea a apelat la principiul multilateralismului – cooperare cu NATO, ONU și alte organizații internaționale.

Conflictul dintre UE și Rusia se poartă pe diferite niveluri: energetic, migranți, militar. Discrepanța ideologică a celor două părți este cea care face diferența. UE funcționează pe principiile liberalismului – cooperarea dintre state ale multiple beneficii. În schimb, Rusia acționează conform principiilor realismului – conflictul este inevitabil, cu scurte perioade de relativă pace. Deși motivele Rusiei de a genera conflict sunt lipsite de logică, având în vedere faptul că lupta pentru putere politică (de dragul puterii) nu mai reprezintă în zilele noastre un argument valid. UE este slab pregătită să facă față unui conflict militar cu Rusia. De aceea, apelează la instrumentele deja cunoscute: negociere și elaborare de politici. Dar iată că a învățat să folosească și principiile diplomației coercitive pentru a-și apăra interesele, având de partea sa NATO, relația de cooperare cu Marea Britanie, dar și statele apropiate geografic și amenințate direct de Rusia (Moldova, Ucraina și Georgia). Toate părțile menționate au spus un ”nu” răspicat Rusiei și provocărilor sale. În încercarea de a-și consolida poziția, UE a redeschis negocierile de aderare pentru Ucraina, Moldova și Georgia. În consecință, cele trei state au cerut Moscovei să își retragă trupele de pe teritoriul lor.

Toate cele enumerate arată că UE este o alianță în plină dezvoltare, care știe cum să se adapteze la mediul internațional, devenind un oponent veritabil pentru Rusia.

Sursă foto: theparliamentmagazine.eu

PARTENERI MEDIA
Loading RSS Feed
Loading RSS Feed