Cu toate că oficial a fost introdus pe 1 ianuarie 1999, euro a devenit o realitate tangibilă pentru majoritatea europenilor pe 1 ianuarie 2002, când au fost puse în circulaţie primele monede şi bancnote, notează Euractiv într-o analiză despre succesul şi neajunsurile monedei unice europene.
Din datele Băncii Centrale Europene (BCE) reiese că la nivelul lunii noiembrie 2021 se aflau în circulaţie 27.640.019.753 de bancnote euro cu o valoare totală de 1.519 miliarde de euro. La acestea se adaugă 141 de miliarde de monede cu o valoare cumulată de 31 de miliarde de euro.
Cu toate că tot mai mulţi consumatori aleg să plătească fără numerar, cantitatea de bancnote din circulaţie a crescut, iar în ultimii doi ani s-au înregistrat chiar creşteri record.
„O posibilă explicaţie este aceea că în timpul crizei oamenii au apelat la numerar ca instrument de gestionare a incertitudinii”, a comentat Fabio Panetta, membru al Comitetului executiv al BCE.
Istoria monedei euro este scurtă, dar agitată: marea recesiune din 2008, criza zonei euro din 2010, presiunile deflaţioniste din 2015-2019 şi pandemia – toate aceste evenimente şi-au pus amprenta asupra bilanţului BCE.
Efectul cumulat al reacţiilor BCE la aceste evenimente a condus la o creştere de nouă ori a activelor din bilanţul băncii centrale a zonei euro în perioada 1991-2021.
Unul dintre obiectivele euro a fost de a contesta dominația globală a dolarului american ca monedă de rezervă.
Deși euro s-a impus rapid ca a doua cea mai importantă monedă, cu aproximativ 21% din rezervele valutare globale exprimate în euro astăzi, încă nu este aproape de a contesta rolul USD.
Comparativ cu situaţia din istoria recentă a monedei euro, rolul său pare să se fi diminuat. La începutul anului 2010, euro reprezenta 27% din rezervele valutare globale.
Printre obiectivele vizate de Franţa în momentul formării zonei euro s-a numărat reducerea dependenţei de SUA, dar şi contracararea dominaţiei germane în Europa.
Multe voci din Germania şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la pierderea pârghiei politicii monetare ca instrument de a ţine inflaţia sub control, de aceea, guvernul de a Berlin a insistat ca obiectivul primar al BCE să fie asigurarea stabilităţii preţurilor.
Acest obiectiv pare a fi fost îndeplinit, inflaţia din Germania menţinându-se la un nivel extrem de scăzut după adoptarea monedei euro.
Un alt avantaj obţinut de Germania ca urmare a aderării la zona euro a fost o creştere a competitivităţii economiei sale. Având în vedere progresul economic pe care îl înregistra Germania înainte de adoptarea euro, marca germană ar fi trebuit să se întărească. Aderând la euro, industria germană a câştigat de pe urma unei monede relativ ieftine.
De cealaltă parte, state mai puţin puternice au suferit de pe urma adoptării unei monede mai puternice, aceasta făcându-le mai puţin competitive (statele de la periferia zonei euro, cele care s-au şi confruntat ulterior cu criza datoriilor).
Acest dezechilibru este cel mai vizibil în soldul de cont curent al țărilor din zona euro. Germania a avut un excelent de cont curent de 230 de miliarde de euro chiar și în 2020, când pandemia a perturbat comerțul global.
De cealaltă parte, Franța a avut un deficit de cont curent de 44 de miliarde de euro. Faptul că țările mai puțin productive nu își pot devaloriza moneda pentru a compensa dezavantajul competitiv a dus la probleme sociale, mai ales în sudul Europei.
În decembrie, BCE a anunțat că este în căutarea unui nou design pentru bancnotele euro. O decizie este așteptată în 2024.
Sursă foto: unsplash.com